Eu dinspre Goga vin, dinspre Cotruş,
Eu vin din Ţara celor traşi pe roarte,
Eu vin dinspre-amintirea celor duşi
La Dumnezeu să caute dreptate...
Am îndurat şi mai îndur şi-acuma
Tăcere şi blesteme pe pământ,
Că-i prea sărată şi prea tristă-i huma
Acestui trup puţin în care sunt!
Dar nu mă plâng, să mă audă cine?
Pe Viaţa asta nu-s stăpânul eu
Şi dacă am ajuns un oarecine
Măcar să-i mulţumesc lui Dumnezeu
Că m-a născut Măicuţa-ngândurată
Pe prispa unei Doine fără leac,
Aici, pe unde a trecut odată
Iisus cu trupul Lui însângerat...
.................................................
Iertate-mi fie gândurile-aceste
Curate şi atâta de lumeşti!
O, sfinte amintiri, când totul este
Doar amintirea faptului că Eşti...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu