EU VIN ACASĂ...

Eu vin Acasă, Doamne, ce cuvânt!
Ce adăpost de linişte albastră,
Când peste lucruri e atâta vânt
Şi-atâta zbucium în fiinţa noastră.

Eu vin Acasă, zările mă dor,
Hotarul lor mereu e mai departe
Şi simt cum mă cuprinde-un fel de Dor
De Dorul Sinelui ce mă desparte...

Eu vin Acasă şi e luna Mai,
E vremea nunţilor de pe coline,
Mireasa mea, aşteaptă-mă, tu mai,
Acolo sus, sub cetinile line...

Eu vin Acasă şi Acasă sunt,
La Vidra, Lancrăm, Sohodol, oriunde
Trec paşii mei desculţi pe-acest pământ
Şi-acolo-n veşnicia ei m-ascunde...

Eu vin Acasă, Doamne, ce cuvânt!
Eu vin Acasă şi acolo Sunt!