Tăcerea ta...

15 Dec. 2010, spre seară...

Tăcerea ta întunecă auzul
Şi Cerul, cel de dincolo de nori,
Peste pământ şi-a început colindul,
Ninsoarea mirosind a Sărbători!

În gândul meu, pe suflet şi pe mâini,
Cad fulgii ca o binecuvântare,
Tăcerea ta aprinde în fântâni
O secetă cu dorul de izvoare...

Să ningă dar, în hohote să ningă,
Cărări să nu mai fie pe sub zbor-
Tăcerea ta mă arde şi mă strigă-
Cuvintele nu le auzi cum dor?

Respiraţii duminicale...

Ştiu când e Duminică...

12. 12.2010.

Ştiu

Când e Duminică

Şi fără calendar,

După felul

În care

Mă spun

Cuvintele...

Ele sunt

Martorii mei...

Om sunt şi eu...

12.12. 2010.

Om sunt

Şi

Eu,

Locuit

De

Gânduri...

Durere...

12.12. 2010.

Ce mă doare

Pe mine

Acum

O să vă doară

Şi pe voi

Vreodată?

Discipolul...

12.12 2010.

Merg eu

Oare

Pe urmele

Mele,

Ori ele

Vin după mine...

Cine

Dintre noi

E

Discipolul?

Căderea în Cer...

12.12. 2010.

Toate căderile

Dor,

Numai

Căderea

În Cer

Nu doare...

Duminica viitoare...

12.12. 2010.

M-am visat

Cu mine,

E de rău,

E

De

Bine

Visul acela,

Nu ştiu...

Să aveţi răbdare

O

Să vi-l scriu

Duminica

Viitoare...

Ca-tren...

Duminică, 12 Dec. 2010.

Nu v-am cerut nici bani pentru sicriu,

Nu v-am cerut nici flori de cununie,

Măcar atât, răspundeţi când vă scriu-

Tăcerea mea prea-lungă o să-mi fie...

Cât încă suntem...

11/12 Dec. 2010.

Cât suntem pe pământ şi nu sub el,

Să taci nu-i bine, de vorbeşti, la fel,

Dacă eşti trist, de ce se-ntreabă fraţii,

Când eşti vesel deranjezi pe alţii...

Nici nu mai ştiu de-o vreme, nu mai ştiu,

Dar de-cât, cu mult mai bine-i viu,

Iar lumea asta să te lase-n pace,

Pe placul ei, oricum, nu îi poţi face,

Şi-oricâte clipe ardem în cuvânt

Niciunul dintre noi nu este sfânt...

Mereu între întuneric şi lumină

Ne ispăşim aici aceeaşi vină,

Tu-Evă, eu-Adamul, izgoniţi

Cât încă suntem, suntem fericiţi...

Culcă-mi tăcerea...

-Poem fără somn-
Dec. 2010.

Culcă-mi tăcerea, spune-i ceva,
Pro-misiunea oricum e deşartă,
Cântă-i de nani, ştiu că nu vrea
De trupul acesta să se despartă...

Măcar de o clipă alină-i su-spinul
Rămas între vocalele ei,
Demult mă aşteaptă în umbra lui spinul-
Culcă-mi tăcerea, dacă mai vrei...

NICOLAE

Duminică, 5 Dec. 2010, spre seară...

Gârbovit mi-e gândul,
Trupul, nu mai ştiu,
Vindecă-mi-l, Doamne
Şi îi dă putere,
Limpede-i Auzul
Cerului când scriu
Şi-i ascult porunca
Dintru Înviere...
Simt cum mă cuprinde
În întreg cuvântul,
Dacă port povara
Unui nume sfânt
Până când mă duce
Peste lume vântul
Iartă-mi amăgirea
Prafului ce sunt...
El, preamilostivul,
Era drept şi bun,
Darul lui să fie
Cel întru fiinţă,
Eu acestui nume
Vrednic mă supun
Şi respect botezul
Dat spre folosinţă...

POEZIA nu e un concurs...

Duminică, 5 Dec. 2010, în zori...

Poezia nu e un concurs
De cine scrie mai frumos, mai bine,
POEZIA, dacă nu-i în tine,
Nu-i căuta prin alte părţi răspuns...

POEZIA nu e trambulină,
Cine crede se înşală-amar,
POEZIA e un chihlimbar
Ce adună împrejur lumină...

E umbletul acela peste ape,
Poezia nu e tot ce vrei,
POEZIA are forma ei-
În altele, zadarnic, nu încape...

Fiecare dintre noi când scrie
Să se bucure-n tăcerea lui-
POEZIA nu a fost şi nu-i
Un concurs spre nicio veşnicie...

TRANSILVANIA...

30 Nov/ 1 Dec. 2010.
Prin pieţele lumii îmi vine să strig,
Câteodată şi strigarea e necesară-
Transilvania nu e o pierdere, nu e câştig,
TRANSILVANIA este şi rămâne o Ţară!

Ea ne-a fost dată, nu de curând,
Aici, sub tăriile-acestea albastre
Numai Dumnezeu ştie de când
Sunt baladele şi doinele noastre...

Prietene drag, vecine ce-mi eşti,
Dacă e Postul Crăciunului fie
Colindul acesta pe la fereşti
Pentru naşterea Celui dintru vecie!

Lasă deoparte gândul rebel,
Nu mai e vreme de patimi şi ură,
Vinul e gata şi pâinea la fel
Pentru singura, dreapta cuminecătură...

Prin pieţele lumii îmi vine să tac,
Adeseori şi tăcerea e necesară,
Cu Adevărul acesta aş vrea să te-mpac-
Transilvania este şi rămâne în Ţară!