Ce vezi acolo...

5 Ian. 2011.

De-acum şi până la sfârşitul lui,
Sfială niciodată să nu-ţi fie,
Tu uită-te în ochii mei căprui,
Ce vezi acolo să îmi spui şi mie,

Ce vezi acolo vreau să ştie Satul
Şi veşnicia lui întru cuvânt,
În ochii tăi, de-o seamă cu oftatul,
Nici nu mai ştiu anume de când sunt...

Ne-mobilată, ne-nobilat...

3 Ian. 2011.

O locuinţă
Ne-mobilată
Rămâne întotdeauna
Rece.
Omul,
Ne-nobilat
La fel...

Bătrânul copil...

Duminică, 9 Ian. 2011, în zori...

Eram copil, pe Dealul greu de fân
Mi-aduc aminte vorbele sărate-
Abia apuc să fiu şi eu bătrân
Şi să mă odihnesc pe săturate...

Ca lacrima pe-o muchie de cuţit
Aşa mi-a fost copilăria toată,
Din zori de zi şi până-n asfinţit
La ţară nu-i vacanţă niciodată...

Duminica şi-n sărbători legate
Citeam-scriam până uitam că sunt,
Poemele de-atunci ne-terminate
Mereu îmi cheamă vârsta în cuvânt...

Cât mi-am dorit să fiu bătrân de tot,
Să spun poveşti ce nu au fost vreodată-
Aproape sunt, dar nici acum nu pot
Să-mi potolesc Copchilul de-altădată...

Visează Aur...

6 Ian. 2011.
„Munţii noştri aur poartă...”

Spre Apuseni mă poartă-acelaşi drum
Şi tălpile mi-s roase de cuvinte,
Visează aur Moţii mei şi-acum,
Cu ”vâlva băilor” fac jurăminte...

Dar unde sunt „holoangării” de-atunci,
Cu balmoşul, cel aurit, pe masă?
Umbrele lor coboară printre stânci
Orbite de-o lumină ne-nţeleasă...
....................................................
Visează aur neamul meu sărac,
Fata aceea cu priviri de pară
S-a dus şi ea şi tulnicele tac
Prin Ţara mea de piatră şi de ţară...

Visează aur, ce durere surdă!
Când se trezesc din Visul lor flămând
Simt Cerul peste lume cum se-mburdă-
Visează Aur moţii, până când?...

Mă bucur...

6/7 Ian. 2011.
Mi-e sufletul ca nucul toamna când
Se-aud pe ramuri nucile gemând,
Loviţi-mă căci altfel nu se poate
Să cadă-n linişte şi în singurătate...


Mă bucur
Precum
Se bucură
Sufletul nucului
Toamna
De loviturile ei...
Un
Pom
Ne-atins
E un pom sterp...
Omul-
La fel...

Vin, îmi spune ea...

1 Ianuarie 2011, la amiază...

Vin, îmi spune ea, eu, ce să-i fac?
Las braţele cuvântului deschise,
În Duhul adevărului mă-îmbrac
Şi voia ei pe urmă facă-mi-se...

Vin, îmi spune ea, şi mă simt bine,
Ca o copilă gângurind la sân-
Mi-a fost dor, poetul meu, de tine
Şi nu mai plec, aici o să rămân...
......................................................

Vin, îmi spune ea şi mâna scrie,
Se umple de Lumină gândul meu-
Fără tine casa mi-e pustie,
Fără tine-i trist şi Dumnezeu...

ÎNCĂ UN AN...

31 Dec/1 Ian., mereu...

Încă un an am pârjolit sub pleoape,
Încă un an, din câţi au mai rămas?
Când vine-o vreme şi-i atât de-aproape
De-acum până la Marele Popas!

Un an al meu? Cine îmi poate spune
Cât am trăit, cât am murit în el?
Cine mai poate oare să-i adune
Clipele pierdute-n chip şi-n fel?

În întrebare mi se face frig
Şi-s tot mai singur împrejurul meu,
Se lasă grea tăcerea când îi strig
Pe cei plecaţi de-aici la Dumnezeu...

Şi eu, acesta, care stau în lume
Cu-nsemnul ei pe suflet şi pe faţă
Şi eu pleca-voi într-o zi anume
Ori într-o noapte fără dimineaţă...

Când ştiu că am să plec pe-acelaşi drum,
Când ştiu că tinereţea mea mă vinde,
Vai, sunt eu oare pregătit acum,
Din viaţa asta ce-o să iau merinde?
............................................................

Cum vine vremea şi-i atât de-aproape
De-aici până la Marele Popas-
Încă un an am tăinuit sub pleoape,
Încă un an, din câţi au mai rămas?