duminică, octombrie 26, 2014

De ce se schimbă ora...


Duminică, 26 Octombrie 2014

De ce se schimbă ora, mă întreabă
Sătenii mei, niște bătrâni de treabă,
Nu vezi că toate merg cu fundu-n sus?
Din câte-au fost odată, astăzi nu-s!

Ceasornicarii poate-or fi de vină
Și-așteaptă de la pronia divină
Să se întâmple ca pe vremi, minuni,
Că nu mai au pe-acolo stricăciuni...


vineri, octombrie 24, 2014

Vineri...


24 Octombrie 2014

Eu știu că nu mai suntem tineri
În ochii tăi nu-i nicio vină,
Tot mai mereu se face vineri
Și vremea parcă-i mai puțină...

De dimineață până-n seară
Nu avem timp nici de-o poveste,
De-atâtea griji ce ne înconjoară
Nici loc de-odihnă nu mai este!

Cum scade ziua dintre noi
Și noaptea o să fie lungă!
Cuprinși de-același sfânt șuvoi
Până în zori să ne-ajungă

Să povestim așa cum vrei,
Tot mai grăbit se face vineri,
Nu-i nicio vină-n ochii mei-
Tu știi că nu mai suntem tineri?

joi, octombrie 23, 2014

Gândul...


23 Octombrie 2014

M-a trezit din somn un gând
Și făcea atâta larmă!
Era lacom și flămând,
Nu voia nicicum s-adoarmă

Și așa mi-a stat sub frunte
Toată noaptea ca un spin
Gândul- cine să-l înfrunte?
Uite și acum suspin

Și mă-ntreb, știu că-i zadarnic:
Cine oare l-a trimis
Gândul cel mereu și harnic,
Dorul tânăr și nescris?

M-a trezit din somn un gând
Și nu spun că nu îmi place,
Era tot acela când
Te rugam să nu-mi dai pace...


duminică, octombrie 19, 2014

Am început să uit...

Duminică, 19 Octombrie 2014

Am început să uit
unele întâmplări de pe pământ;
tot mai des și mai limpezi
îmi sunt
cele petrecute în cer!
De pildă
am uitat când am fost umilit
și lovit,
când am fost flămând
și aruncau cu pietre
în mine.
Pietrele acelea m-au întărit!
Am început să uit
și
nu-mi pare rău.
Fie-mi uitarea binecuvântată!
Tot mai des
îmi aduc aminte
de Dumnezeu,
precum fiul risipitor
de tată!
Miroase a pâine coaptă
în sufletul meu!

sâmbătă, octombrie 18, 2014

Totul e pierdere, minunat e câștigul...


18 Octombrie 2014

Cel ce împarte, el și adună,
Apa și focul, flacăra, frigul,
Ziua și noaptea, noi împreună,
Totul e pierdere, minunat e câștigul!

Tineri, bătrâni, sănătoși, ori bolnavi,
Pasărea, cântecul, rodul din floare,
Stăpânii vremelnici și sclavi,
Viața și moartea e-n fiecare!

Sămânța ce cade-n pământ se ridică,
Mai-marele crește din cel mic,
Niciodată de viață să nu-ți fie frică-
Fără de jerfă, nu e nimic!


Întotdeauna cel care dăruie, are
În fața iubirii se năruie digul-
Viața și moartea e-n fiecare,
Totul e pierdere, minunat e câștigul!



Nu plecăm din Munți...


17 Octombrie 2014

Nu plecăm din Munți nici după moarte,
Nici Dumnezeu de ei nu ne desparte,
Aici, sub cerul tricolor și sfânt
El ne-a legat cu Dor și Jurământ

Și cât va curge Arieș sub soare
Lipiți de stânci, de aer, de izvoare
Nu plecăm din Munți când alții vor,
E-atâta de deșartă pohta lor!

Aici am fost de când ne știm-Acasă!
De suferința noastră nu le pasă
Celor puși vremelnic să conducă,
Noi nu plecăm, ei grabnic să se ducă!

Ne lase-n pacea firii toți netoții,
De la Câmpeni vă dau de știre Moții
Cu Iancu și cu Horea din morminte-
Nu plecăm din Munți, luați aminte!

Și nu purtăm vremelnicilor ură,
Avem în toate Dragoste, măsură
Și vorba noastră e atât de clară,
Noi ne iubim din veci această Țară!




miercuri, octombrie 15, 2014

Din toamnă...


14 Octombrie 2014

De-atâta frumusețe n-ai unde te ascunde,
E toamna pentru mine un anotimp divin,
Vin graurii în stoluri din zări tot mai flămânde
Și strugurii din vie bolborosesc în vin...

Ce-ai dăruit în viață să nu ceri înapoi,
Lumina împărtășită nicicând nu-i o povară,
Nu-i bai că pică frunza în clipa dintre noi,
Atât cât se cuvine, ne-am bucurat de vară!

Nuntașii de pe vremuri se-aud venind pe drum,
Din amintiri răzbate o muzică ciudată,
Cu-aceeași bucurie să ne-adunăm de-acum
Risipa fericită în care-am fost odată...

Copilărind prin ierburi, acolo sus, pe deal
Același prunc mă cheamă neliniștit acasă,
De m-au născut părinții din toamnă în Ardeal
Eu n-am văzut în lume o alta mai frumoasă!