14
Octombrie 2014
De-atâta
frumusețe n-ai unde te ascunde,
E
toamna pentru mine un anotimp divin,
Vin
graurii în stoluri din zări tot mai flămânde
Și
strugurii din vie bolborosesc în vin...
Ce-ai
dăruit în viață să nu ceri înapoi,
Lumina
împărtășită nicicând nu-i o povară,
Nu-i bai
că pică frunza în clipa dintre noi,
Atât cât
se cuvine, ne-am bucurat de vară!
Nuntașii
de pe vremuri se-aud venind pe drum,
Din
amintiri răzbate o muzică ciudată,
Cu-aceeași
bucurie să ne-adunăm de-acum
Risipa
fericită în care-am fost odată...
Copilărind
prin ierburi, acolo sus, pe deal
Același
prunc mă cheamă neliniștit acasă,
De m-au
născut părinții din toamnă în Ardeal
Eu n-am
văzut în lume o alta mai frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu