Duminică,
26 Octombrie 2014
Despre
ea am scris de-atâtea ori,
Cât
se cuvine, totuși niciodată,
Pe
cea mai scumpă dintre sărbători
Să
o cinstim așa cum ne-a fost dată!
Duminica
e altfel gustul pâinii
Și
vinul din potire e mai sfânt,
„În
ziua cea dintâi a săptămânii”
A
înviat Lumina din mormânt!
De
Învierea de atunci sunt sigur,
Fără
ea nu-i niciun calendar,
Fără
ea nu era luni desigur
Și
toate celelalte în zadar;
Duminica
mă umplu de cuvinte,
Niciunul
dintre ele nu le vând!
Duminica,
sub raza ei fierbinte
Mă
duc Acasă ca un zeu flămând,
Pe
prispa ei să-mi odihnesc sub stele
Tăcerile
pe care nu le-am spus,
Duminica
din versurile mele
Eu
știu că niciodată nu-i de-ajuns...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu