M-am visat cu tine...

1 Noiembrie 2014

M-am visat cu tine, Mamă

Și mi-e lacrima sărată,

Noaptea-n valuri se destramă,

Zorii limpezi mi se-arată.

Ce mi-ai spus eu nu mai știu,

Ca un fulg așa-mi erai

În Poemul care-l scriu,

În poemul ce-l citeai

Ca pe-o dulce rugăciune

Pe pământul plin de dor,

Din acele vremuri spune

Câte versuri te mai dor?

Cel mai scump volum, „Acasă”

L-ai purtat cu tine-n gând,

Maica mea, lumină arsă,

M-ai trezit din vis plângând...

Se face liniște...

1 Noiembrie 2014

Se face liniște, dar nu de tot

Și-așa să fie până după vot,

Prea ne-am certat degeaba împreună-

Noi ne risipim, ei se adună!

Uite și acum, așa târziu

Chiorâș se uită una la ce scriu,

Nu candidează, nu vă fie teamă,

Nu e domnișoară și nici mamă,

E o idee care-o port sub frunte,

O să mă duc acolo sus pe Munte

O zi sau două, până-n turul trei,

Să-mi văd în pace de căluții mei

Ce i-am lăsat din liniște curată

Să pască, ei, sătuii niciodată,

S-ascult cum cântă îngerii din slavă,

Să uit de-această ură și gâlceavă,

Să scriu pe frunze și pe piatră arsă

Cu Dorul cel nemăsurat de-acasă

Poemul meu și-așa precum v-am spus

Se face liniște, dar nu de-ajuns;

Noiembrie, de-acum încep să cadă

Primii fulgi legitimi de zăpadă,

S-acopere această murdărie

În care stăm, plătind aici chirie...

Ziua morților...

1 Noiembrie 2014

Acei care-au plecat din astă lume,

Plecăm și noi pe rând și nu mă mir,

Ne-au lăsat aici o zi anume

Cu lumânări aprinse-n cimitir.

E ziua dinspre noaptea cea mai lungă,

Nimeni nu știe stingerea când vine,

Timpul cel vremelnic să ne-ajungă

Să ne-amintim de ei cum se cuvine!

Chiar dacă grijile ne dau ocol,

Fiecare dintre cei ce-aleargă

Între leagăn și mormântul gol,

La casa lor, cea veșnică să meargă!

Rămân în urmă glorii și dezastre,

În ziua lor de-acum și-adeseori

Din grădina sufletelor voastre

Să presărați peste amintire flori...

Cântec legănat...

30 Octombrie 2014

Nani, nani, pui cu minte

Cum ai fost și mai 'nainte,

Cântec legănat ușor

Dormi cu mine, pui de dor

Fără grijile din grindă

Somnul să mi te cuprindă

Și la sânul meu fierbinte

Tu să dormi, să dormi cuminte...

Cum să dorm lâng' o frumoasă!

Doru-n pace nu mă lasă,

Câtă vreme-s lângă tine

Eu să cânt, să cânt îmi vine

Toată noaptea, viața întreagă,

Și de-atâta drag și dragă

Tu în ochii mei cei dulci

Obosită să te culci;

Nani, nani, cântec sfânt,

Fie-ți voia pe pământ

Cum ți-a fost și mai demult,

Tu să-mi cânți, eu să te-ascult...

Îți mulțumesc...

29 Octombrie 2014

Îți mulțumesc pentru harul dat,

Pentru Poezia binecuvântată,

Eu nu mă laud cu ea niciodată

Fie Numele Tău în veci lăudat!

O scriu doar întotdeauna citeț,

Să o-nțeleagă pe rând fiecare,

Nu sunt „cel mai” dintre poeți,

Mândria aceasta de sine, mă doare!

Unii îmi spun „Maestre” în glumă,

Cei mulți într-un mod serios,

Cât sunt de sus, ori cât sunt de jos,

Numai Tu îmi cunoști bucuria din humă,

Numai Tu îmi cunoști împlinirea din vis,

Dimineața și seara, oricând mă închin

Îți mulțumesc pentru harul trimis,

De el niciodată nu sunt străin...

Un vers durut...

27 Octombrie 2014

Zbătându-se ca peștele în plasă

Un vers durut în pace nu mă lasă,

Cel de lângă tine, câinele din cușcă,

Nu știi niciodată primul când te mușcă,

Nu știi niciodată „câinele” din câine,

Pe-amândoi hrănindu-i din aceeași pâine;

Mâna mea pe suflet, ca pe Carte-o pun,

Adevărul doare și nu pot să-l spun!

M-a mușcat odată și-n mai multe dăți,

De mi-a rupt poemul tânăr în bucăți

Și purtând cu mine rana din cuvânt,

I-am iertat în viață toate pe pământ.

.....................................................

Oriunde sunt, din deal în deal, pe vale,

Un vers durut îmi dă mereu târcoale-

Cel de lângă tine, câinele din cușcă,

Nu știi niciodată primul când te mușcă...

Duminica...

Duminică, 26 Octombrie 2014

Despre ea am scris de-atâtea ori,

Cât se cuvine, totuși niciodată,

Pe cea mai scumpă dintre sărbători

Să o cinstim așa cum ne-a fost dată!

Duminica e altfel gustul pâinii

Și vinul din potire e mai sfânt,

„În ziua cea dintâi a săptămânii”

A înviat Lumina din mormânt!

De Învierea de atunci sunt sigur,

Fără ea nu-i niciun calendar,

Fără ea nu era luni desigur

Și toate celelalte în zadar;

Duminica mă umplu de cuvinte,

Niciunul dintre ele nu le vând!

Duminica, sub raza ei fierbinte

Mă duc Acasă ca un zeu flămând,

Pe prispa ei să-mi odihnesc sub stele

Tăcerile pe care nu le-am spus,

Duminica din versurile mele

Eu știu că niciodată nu-i de-ajuns...