Și Poezia e neliniștită...

Vântul fără aer nu e vânt,

Nicio vorbă dacă nu-i vorbită,

Ca orice ființă vie pe pământ

Și Poezia e neliniștită...

Mi-a fost dată martor să îmi fie

În vremuri de restriște și de pace,

La tristețe, ori la bucurie,

Niciodată ea nu e preface!

„Starea ei de spirit” nu e starea

Unui avocat de meserie...

În urma ei ce limpede-i cărarea,

Ce fericită-i mâna care-o scrie!

Joi, 12 Martie 2020

Nicolae Nicoară-Horia

E panică-n lume...

E panică-n lume, se iau decizii,

Până când încă nu e târziu,

Sărmanii oameni, adună provizii,

Pentru ce? Pentru cine? Nu știu...

Eu am destule, suflete-al meu,

Altele, la ce bun să îmi fac?

Pe pământul acesta e tot mai greu

Uneori și să scriu și să tac!

Timpul de-afară e-atât de rebel!

În Omul ce sunt abia mai încap,

E panică-n lume, în țară la fel,

De ea, Doamne, când o să scap?

Miercuri, 11 Martie 2020

Nicolae Nicoară-Horia

Ce frumoasă Duminică-mi ești...

Așa te-am știut mereu și te știu,

Unul dintre darurile dumnezeiești,

Mamă, Femeie, Poemul meu viu,

Ce frumoasă Duminică-mi ești!

Așa te-a trimis Dumnezeu pe pământ,

„Să nu fie omul singur” și trist,

Eu întotdeauna am crezut în Cuvânt-

Prin El și prin tine, Sunt și Exist!

Cred că Duminică era și atunci!

Cu brațele-ntinse, de Dragoste pline,

Femeie-Mamă, Născătoare de prunci,

Orice Copilărie începe cu tine!

Slăvită să-ți fie din Dor dimineața

Zadarnic e Omul fără sufletul dat,

Zadarnică-i Clipa, zadarnică-i Viața,

Fie-ți Numele de-a pururi lăudat!

Duminică, 8 Februarie 2020

Nicolae Nicoară-Horia

La mulți ani, femeie, minune ce ești! Femeia...

„Și a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viață...”

Facerea 3, 20

-Restituiri-

Eu cred în toate zilele tale

Și-această zi e una dintre ele,

Precum crede floarea în petale

Și cerul de deasupra ta în stele!

Și așa mereu îți voi spune, femeie,

Fără suflet viața pe pământ e-n zadar,

Dumnezeu a pus în tine o scânteie

Din Dragostea Lui, cea fără de hotar!

Slăvit fie Omul, care singur pe lume

Cu bucuria nespusă din grai,

Deprinsă din coastă ți-a dat nume

Acolo-n Grădina în care erai!

Amândoi alungați și chemați înapoi,

Gândul meu ți se închină de-atunci,

Ce fericit e Aerul dintre noi!

Slăvită fii, născătoare de prunci!

Ziua ta...

Azi e ziua ta, femeie,

Dintre toate cea mai dragă,

Minune cu chip de zeie,

Cine poate să-nțeleagă

Cum din orice dimineață

Revărsată în cuvânt

Fără tine nu e viață,

Nici Iubire pe pământ!

Dumnezeu te-a dat-mirare,

Rugăciune pe altar,

Ziua cea fără de care

Orice noapte e-n zadar!

Când statornică, fierbinte

Mă aduni în gând mereu

Mi se umplu de cuvinte

Lutul și văzduhul meu;

Fericirea mea deplină,

Dragoste și dor și har,

Azi e ziua ta-lumină,

Mâine și poimâine iar...

Duminică, 8 Martie 2020

Nicolae Nicoară-Horia

Prezumția de nevinovăție...

Scriu cu tristețe oarbă, să se știe,

Cât fulgerul din ceruri o amână

Din...„prezumția de nevinovăție”

Dreptatea-n țara asta nu-i stăpână!

Vă strig cu disperare: nu se poate!

Dacă vreun „amic” dintre căpușe

„Compune” un denunț cu răutate,

Punându-ți demnitatea în cătușe,

Te aperi din celulă dacă vrei!

Cuprins de indignare și de jenă

Mi-a fost dat să văd cu ochii mei

În Democrație-această scenă...

Cel vinovat e liber și rămâne,

Cu toată „furăciunea” din palat,

Iar cel flămând, care-a luat o pâine

Stă dincolo de gratii-ncătușat!

Din Dorul numai flacără și scrum

Parcă-l aud pe Iancu cum detună:

„Nu-i bună rânduiala de acum

Și nicio rânduială n-a fost bună!”

7 Martie 2020

Nicolae Nicoară-Horia

Ghioceii...

Negurile nopții se destramă,

Cunosc atât de bine acest rit,

Înflorit-au ghioceii, Mamă,

Pe Dealul nostru dinspre răsărit...

Mi-s ochii plini de lacrimile lor,

Cu mâinile acestea amândouă

Nu pot să-i rup, ce-ntunecat mă dor!

Unde să duc buchetul greu de rouă?

Acolo nu e nimeni, nimeni nu-i,

Doar vântul bate-n geamurile oarbe,

Copil al tuturor și-a nimănui,

Ce liniște-n adâncul ei mă soarbe!

Pe scară-n sus sunt tot mai rari fusceii

Când mă visez adeseori urcând,

Au înflorit azi-noapte ghioceii,

O să-nflorească, Mamă, până când?

1 Martie 2020

Nicolae Nicoară-Horia

A venit primăvara...

A venit primăvara, să te bucuri de ea,

Omule-frate din aceeași lumină,

Iarna din viață, oricât e de grea,

Ea nu uită niciodată să vină!

A venit primăvara, ce femeie frumoasă!

Cu dragoste sfântă și cu respect

Primește-o în suflet, primește-o în casă

Și pune-i mărțișorul la piept!

A venit primăvara! Cum râd ghioceii,

Mugurii tresaltă și ei prin livezi,

În inima mea dă colțul ideii,

Hai, pune mâna dacă nu crezi!

1 Martie 2020

Nicolae Nicoară-Horia