marți, septembrie 08, 2020

S-a născut Fecioara...

 





8 Septembrie 2020


Cu Vestea minunată poemul se-nveșmântă,

S-a născut Fecioara din Cuvântul spus,

Fie binecuvântată Ziua ei cea sfântă!

Maria, dintre toate, ea-Mama lui Iisus!


La mulți ani! Lumina lăcrimează-n vie,

La mulți ani! Copilă se-nfioară merii

Când îți spun pe nume fericiți, Marie,

Părinții tăi, din marginea durerii


N-a uitat de tine neamul meu și Țara

Tot mai pângărită de străini atei,

La mulți ani, Române, s-a născut Fecioara,

Să ieșim cu toții înaintea ei


Plini de bucurie, să înălțăm cântare,

Să răsune Munții, văile de jos,

S-a născut Fecioara! Scumpă sărbătoare,

La mulți ani vă fie Ziua cu folos!


Nicolae Nicoară-Horia



duminică, septembrie 06, 2020

Cuvinte duminicale...



Duminică, 6 Septembrie 2020

Ev. Matei 21, 33-44

Lumina-Umbra lui Dumnezeu pe pământ!


Duminică-mi sufletul,

Doamne-

Sufletul acesta

Împrumutat

Și vindecă-i tristețile

Toate!

Apără-mi trupul

Vinovat

De

Singurătate!

Pe mine,

Lucrătorul ce sunt,

Fă-mă vrednic

De via

Ta

De pe pământ!


Nicolae Nicoară-Horia



Umblă Iancu...

 



Duminică, 6 Septembrie 2020

-Restituiri-

Umblă Iancu supărat prin Munți,
Nu-și mai află nicăieri hodină,
Plânge Arieșul pe sub punți,
Râul cel de Aur din lumină;


Vântul toamnei geme prin frunzar,
Inima lui de sete iar e arsă,
În fluier arde încă sub șerpar
Doina noastră din străbuni rămasă!


Domnii nu au vreme s-o asculte,
Pururi legănați de alt alean,
Când îi apasă grijile oculte,
Foamea lor mereu după ciolan.
..........................................
Am auzit azi-noapte înspre zori
Pădurile de-acasă cum recită:
Nu mai e loc, nici liniște să mori,
În Țara asta tot mai jefuită...


Nicolae Nicoară-Horia



Frica...

 


Duminică, 6 Septembrie 2020

„Nu te teme...”

Ev. Luca 5, 10

„Nu te teme, că Eu Sunt cu tine!”

Isaia 41, 10


Frica stăpânește omul

Pe pământ și îl subjugă,

Eu de fiecare dată

Când mă rog ascult din Rugă


Liniștea plină de pace:

„Omule, nu-ți fie teamă!”

Frica-ntotdeauna-n viață

Nu adună, ci destramă!


De porunca cea divină

Veșnic să luați aminte,

Ascultați și voi, prieteni,

Ce dumnezeiești cuvinte


Le-a rostit Învățătorul

Plin de Dragoste și har:

„Nu vă temeți!”

Împreună orice frică e-n zadar!


Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, septembrie 05, 2020

Cel ce nu iubește...

 



5 Septembrie 2020


Cel ce nu iubește, călător pe Vale

Să nu aibă-n viață tihnă și nici glas,

Cel ce nu iubește să nu-mi iasă-n cale,

Ducă-se-n pustia fără de popas!


De o vreme parcă tot mai mulți pe hărți

Dragostea-fecioară vor s-o pângărească,

Cel ce nu iubește, Doamne, să mă ierți,

Nici să nu mănânce pâinea Ta cerească!


Aibă bucuria oarbă din statui

Cel ce nu iubește cu adevărat,

Silnic Necuratul, cu slujbașii lui

Seamănă sămânța vântului turbat!


Iarba nu e iarbă dacă nu-i și fân,

Jertfa nu e jertfă dacă e săracă,

Cel ce nu iubește, tânăr sau bătrân,

A venit degeaba și degeaba pleacă...


Nicolae Nicoară-Horia



joi, septembrie 03, 2020

Simplitate...

 

Joi, 3 Septembrie 2020


Cât de simplă a fost nașterea mea,

Cât de simplă venirea pe lume!

Acolo, în Sat, între leagăn și stea,

M-au strigat părinții pe nume...


Cât de simplu e numele meu

Cu Dragostea Lui adunată-n silabe!

Întotdeauna-mpreună greul nu-i greu,

Nici puterile gândului slabe;


Nimic nu-i complicat din tot ce sunt,

Biografia mea cât de ușor se-nvață!

De când mă știu călător pe pământ

Mi-a plăcut simplitatea în viață.


Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, septembrie 02, 2020

Străinul...

 


2 Septembrie 2020


Străine, străine, niciodată frate,

Nimeni nu e veșnic pe pământ,

Granița din gânduri ne desparte,

Sunt mai mulți românii decât sunt!


Nevolnic dacă stai acum la vamă

Cu puteri sporite, nu de sus,

Stăpânii tăi vremelnici să se teamă

Șef peste-adevăruri când te-au pus!


De „truda” ta, aleșilor le place,

Singurătatea să le dea ocol,

Câți mai muncim, hai, lasă-ne în pace,

Mi se scufundă Țara în nămol.


Ca orice mamă, fie lăudată,

Mi-a dat un nume și aici rămân,

Ce ai cu ea? Eu știu că niciodată,

Copil fiind nu te-a purtat la sân,


Dar te-a primit cu dragoste la masă,

Ce pe-un pribeag și te-a culcat în pat,

Acum îmi poruncești, stăpân în casă,

Stâlcind pe românește...ocupat!


Granița din gânduri ne desparte,

Nimeni nu e veșnic pe pământ,

De ce zilnic îmi vorbești de moarte?

Sunt mai mulți românii decât sunt!


Nicolae Nicoară-Horia