Câtă mizerie e-aici la voi ...

 

Joi, 11 Martie 2021

Am auzit un „bos” re-ntors de-afară:

Vai, ce mizerie e-aici la voi!

Mustrând părinții, încă de la țară,

Peste tot miroase a gunoi

De cocină, de grajd și de găini,

Cocoșul mă intrigă dimineața,

Ce liniște-i acolo prin străini

De parcă simți cum te cuprinde ceața!

Și pruncul se uita chiorăș în jos

La câte i-a pus viața de merinde,

Singur la părinți, cu ce folos?

Când pleacă ei pe toate cum le-ar vinde!

Și praful se alege-n urma lui

Din toată-agoniseala cumpătată...

Nimic mai scump în lumea asta nu-i

Ca dragostea de mamă și de tată!

Doamne-al tuturor, ce vorbe grele:

„Câtă mizerie e-aici la voi!”

Se tulbură și versurile mele

Pe lumea asta plină de noroi...

Nicolae Nicoară-Horia

Vai de mânuțele mele...

 

9 Martie 2021

Mamei,

Ultimele cuvinte...

Tot mai des aud aceste cuvinte

Murmurate aici pe sub stele

Și aerul clipei mă strigă fierbinte:

„Vai, vai de mânuțele mele!”

Mâinile mamei, cu lacrimi sărate,

Pe pământ nu există alifii pentru ele,

Vindecă-le, Doamne, acolo departe:

„Vai, vai de mânuțele mele!”

Mi-aduc aminte de clipa târzie,

Înserarea în sufletul meu se coboară,

Mâna aceasta care vă scrie,

De-o vreme și ea a-nceput să mă doară...

Nicolae Nicoară-Horia

Femeia mea...

 

8 Martie 2021

Femeia să stea lângă inima bărbatului...

Femeia mea, frumoasă ca un psalm,

Întotdeauna te-am iubit, Femeie,

În fața ta și vântul este calm,

Tu, flacăra dintâi, dar și scânteie!

Femeia mea, cea spusă prin cuvânt

Să-mi stai întotdeauna-n partea stângă,

Acolo unde Dorul cel mai sfânt,

Nu uită să se bucure, să plângă.

Femeia mea, în fiecare clipă

La tine este pururi gândul meu,

De dragoste făcând oricând risipă

Prin legământul dat de Dumnezeu...

Nicolae Nicoară-Horia

Santi Raphael, Femeia cu val

E mâhnit în ceruri Dumnezeu...

 

Duminică, 7 Martie 2021

-Duminica Înfricoșătoarei Judecăți-

E mâhnit în ceruri Dumnezeu,

Parcă-L aud acolo cum suspină:

Pe lumea asta, ce-am făcut-o Eu,

De ce o prigoniți, cu ce-i de vină?

De ce-Mi spurcați din facere Cuvântul?

Cu Omul, omule, ce vrei să faci?

N-am spus: „vă înmulțiți, umpleți pământul?

Adame, unde ești și de ce taci?”

E mâhnit în ceruri Dumnezeu,

El nu trimite boli și nici dezastre,

Tot ce-ndurăm aici, și tu, și eu,

Nu-i decât răsplata urii noastre!

În viața asta, plină de gunoi,

Pe care o purtăm ca pe-o povară,

Pe Fiul Său, dacă ar fi cu noi,

L-am răstigni acum, a câta oară?

Nicolae Nicoară-Horia

Pe drumul dintre stea și țintirim...

 

6 Februarie 2021

Pe drumul dintre stea și țintirim,

Mă doare clipa, veacul meu mă doare,

Nu mai avem răbdare să citim

Nici de la prieteni ultima scrisoare...

Ne uităm cu teamă-n telefon

Când bem cafeaua nervilor în fugă

Mereu înduplecați la orice zvon,

Unde-i vremea dată pentru rugă?

Abia purtăm cămașa grea de lut

La nașterea dintâi ce ne-a fost dată

Și sufletul din noi e tot mai slut,

Unde-i bucuria de-altădată?

În totul și în toate ne grăbim,

Nici cu noi nu mai avem răbdare

Pe drumul dintre stea și țintirim

Sortit aici să-l facă fiecare...

Nicolae Nicoară-Horia

Se uită luna-n casă pe fereastră...

3 Martie 2021

Se uită luna-n casă pe fereastră,

Frumoasă, ca o fată de liceu,

Ce sfântă-i Clipa și-i atât de-albastră,

Din Gândul meu, până la Dumnezeu!

Simt pe obraji lumina ei, ce vie!

Și sufletul din mine se-nfioară,

Când mâna, ca „țăruza pe hârtie”,

Te scrie legănat să nu te doară.

....................................................

Se uită luna-ntreagă și ce-i dacă?

Aerul miroase-a flori de tei,

Cuvântul meu flămând cum te îmbracă

Și freamătă păduri în ochii ei...

Se uită luna, ce privire dulce!

Așa îmi vine-n treacăt s-o sărut,

Spre dimineață pleacă să se culce

Singură și tristă-n așternut...

Nicolae Nicoară-Horia

Primăvara din vie...

 

1 Martie 2021

Am fost în vie, ca de obicei,

Lăsând deoparte grijile pe ruguri,

Ce dulce bucurie-n ochii ei

Și seva se-auzea arzând în muguri...

Așa-mi spunea în-vinuit, Bădia

La Macea-n „Gura Satului” flămândă,

Să nu tulburi niciodată via

Cu supărarea ta ce stă la pândă!

Întotdeauna să îi dai binețe,

După-obiceiul veacului străbun,

La masă la botezuri, la ospețe

Vinul toamnei să îi fie bun!

Cu jertfa pururi binecuvântată

Strugurii mustesc acum din gând,

Am fost în vie, primăvara, iată

Era acolo ca un miel plăpând...

A venit primăvara...

A venit primăvara, să te bucuri de ea,

Omule-frate din aceeași lumină,

Iarna din viață, oricât e de grea,

Ea nu uită niciodată să vină!

A venit primăvara, ce femeie frumoasă!

Cu dragoste sfântă și cu respect

Primește-o în suflet, primește-o în casă

Și pune-i mărțișorul la piept!

A venit primăvara! Cum râd ghioceii,

Mugurii tresaltă și ei prin livezi,

În inima mea dă colțul ideii,

Hai, pune mâna dacă nu crezi!

Nicolae Nicoară-Horia