L-am auzit pe Iancu...

 

-Restituiri-

L-am auzit pe Iancu trecând prin Munți călare,

L-am auzit pe Iancu din cel din urmă Dor,

Un fluier dintre lacrimi din versul meu mă doare

Și stelele din ochii înrourați mă dor!

L-am auzit pe Iancu tunând pe Detunate,

Simțeam în mine cerul durut cum se prăvale:

Deșteaptă-te, Române, așa nu se mai poate,

Că ni se duce Țara și neamul ei la vale!

E-o liniște deșartă acum printre-aurari,

De-a ruginit și vremea uitată în depou;

Amirosea a toamnă prin codrii tot mai rari

Cu duhul până-n zare răsfrânt ca un ecou...

L-am auzit pe Iancu, dă Doamne-așa să fie,

Adevărat să-mi ardă auzul din cuvânt,

Prin Țara Românească icoana lui cea vie

Să lumineze iarăși din sfântul Jurământ!

Vineri, 3 Septembrie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Toate se repetă pe pământ...

 

-Restituiri-

Orice prezent fără trecut nu este,

Ce-au fost odată astăzi iarăși sunt,

Ziua, noaptea, orișice poveste,

Toate se repetă pe pământ...

Drumul se întoarce iar acasă,

Frunzele copacilor când pier,

Gura mea de sete când e arsă

Cade roua limpede din cer...

Doina nu se stinge din caval,

Râul care curge înspre Mare

Cu bucuria unduind în val

Se întoarce iarăși la izvoare

Și noi, desigur, am mai fost odată,

Când anume nu mai știu precis,

Văzându-te atunci întâia dată,

Îți mai aduci aminte ce ți-am zis?

Te-am cunoscut cu mult mai înainte,

Să ne bucurăm că ești și sunt,

Strânge-mă la pieptul tău cuminte,

Toate se repetă pe pământ...

Joi, 2 Septembrie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

A venit toamna...

 

Arde lumina peste pomi, peste case,

Cineva prin grădină a dat cu parfum,

A venit toamna, ce cuvinte frumoase!

Bucuria aceasta o simt și acum...

Inima mea dintre gânduri tresaltă,

Aceeași inimă din piept de haiduc,

Mă cuprinde o linișe sfântă, înaltă

Și curge prin lume ca un izbuc.

A venit toamna, Doamne ajută-mi,

Cuvântul acesta să mă nască din nou!

El nu cunoaște pustiul, nici vămi,

Se duce mereu din ecou în ecou...

....................................................

A venit toamna, pe Dealul meu drag

Plugul din cer tot scurmă-n țărână,

Acolo m-așteaptă Copilul în prag,

Pruncul acela ce tot mă îngână...

1 Septembrie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Pleacă vara...

 

-Restituiri-

Un cântec drag a înnebunit chitara,

Un cântec drag din tinerețea noastră,

Cu bune și cu rele pleacă vara,

Septembrie-Răpciune-i la fereastră...

Ca un copil nerăbdător de-o vreme

Aștept să văd ce daruri îmi aduce,

Lumina toamnei picură-n poeme

Și mustul din ciorchini e tot mai dulce...

Pleacă vara, plece, Doamne-ajută,

Dintre toate, poate cea mai tristă

Ce stai peste cuvinte abătută?

Hai să le scriem câte mai există

Și ziua-i tot mai mică de acuma,

Mi se-nfioară sufletul din humă,

În Munți la Țebea o să cadă bruma

Peste durerea Iancului postumă...

31 August 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Amintirea din icoană...

 

-„Mamă, spune-mi ce te-ai visat azi-noapte?”

-„Știi tu mai bine decât mine...

Dă-mi un strop de apă...

M-am visat că mă făceam sănătoasă...”

Din „File de Jurnal- lacrimi la căpătâiul Mamei”.

-Restituiri-

Amintirea niciodată nu se destramă,

Oricâte vifore ne lovesc peste față,

Maica mea, cea orfană de mamă,

Întâiul meu țipăt dinspre viață,

Floarea suspină între petale,

Suspinul, zadarnic, nu pot să-l traduc,

Eu port cu mine cuvintele tale

Ce pe-o merinde, oriunde mă duc...

Astăzi e ziua ce ți-a fost dată

Acolo în Munții fără de-apus,

Fie-ți Nașterea binecuvântată

Și odihna veșnică unde te-ai dus!

E ziua ta, Mamă...

Ce mut e ceasul fără tic-tac,

Zadarnică-i pâinea fără de grâu!

De Ziua ta, Mamă, aș vrea să tac,

Mă cufund în durere ca într-un râu...

Dar apa-i adâncă din cugetul meu,

Mi-ai spus odată, de-atunci țin minte,

Porunca aceea mi-e povață mereu-

„Ai grijă de tine și de cuvinte...”

Când veneam acasă mă rugai deseori

Acolo pe Deal, în căsuța străbună,

„De ziua mea, Nicule, să nu-mi aduci flori,”

Ea-floarea orfană de mama ei bună...

Clipa aceasta miroase a scurm,

E ziua ta, Mamă, mi-e sufletul frânt,

Dumnezeu să te aibă în grijă de-acum,

Eu am avut cât ai fost pe pământ...

Vineri, 27 August 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Din Albumul: „Mama ca o Duminică...”

Cum să vinzi Poezia?

Nu poți vinde aerul dintre oglinzi,

Gândul ce-aleargă, vântul ce bate,

Cum să vinzi Poezia, cum să le vinzi

Toate-aceste daruri ce ți-au fost date

Nu spre vânzare, spre-ntemeiere?

Nici nu le știu, vremelnicii, prețul,

Unii hapsâni și-au făcut din ele avere,

Fie-le parte de-a pururi disprețul!

Mă-ntreb cu gândul pironit în lumină,

Câtă-mpăcare e-n sufletul lor?

Vânzătorul acela și-acum prin Grădină

Adulmecă pașii de Mântuitor...

Liniște nu-și mai găsește nicicum,

Vremea e-n scapăt, gata de fugă

Și noi bâjbâim lângă capăt de drum,

Cum să vinzi Poezia, netrebnică slugă?

Joi, 26 August 2021

Nicolae Nicoară-Horia

 

Vine, nu vine...

 

Când aud chemarea cuvântului: scrie!

Se-nfioară din taină sufletul meu,

Vine? Nu vine? Nimeni nu știe,

Porunca trimisă de-la Dumnezeu...

Izvorul ce curge nu-și cunoaște izbucul,

Nici aerul vântul când o să vină,

Degeaba aștepți obosit ca năucul

În fața hârtiei, orbit de lumină...

Vine? Nu vine? Ce grea întrebare,

Precum e ducerea noastră-n ispită!

Nu-i Poezia, n-a fost cerșetoare

Și nici nu îndură fie cerșită...

Nu-i sunt stăpânul, sunt doar supusul,

Cuvintele, niciunul, nu-mi aparțin,

Dacă mi-ai dat, Doamne, să-i fiu unsul,

De poala hainei vrednic să mă țin...

24 August 2021

Nicolae Nicoară-Horia