Poem de priveghere...

 

Românii mei, de-aici, din țări străine,

Oriunde sunteți risipiți pe plai,

Să-l privegheați așa cum se cuvine

Pe cel ce-n viața asta ne-a fost Crai!

De-aceea-nlăcrimat aici vă spun:

Când va pleca să-i puneți de merinde

Gândul vostru, cel curat și bun,

Din jertfa lui nimica nu se vinde!

La Țebea, când veniți, sub ramuri sfinte,

Cu Dragostea de Țară în desagi,

La căpătâi să-i murmurați cuvinte

Care în viața asta i-au fost dragi!

Și-atât vă cer, precum pe-un Tatăl nost',

Ce ne-a fost dat din cerurile înalte,

Să-i spuneți Testamentul pe de rost,

Unicul Dor, cel mai presus din toate!

10 Septembrie 2022, spre seară...

Nicolae Nicoară-Horia

Tot singur și flămând...

 

Tot singur și flămând pe prispa humii,

Iancule-Avram te stingi încet și-acum,

Te plânge în genunchi lumina lumii

Și Dorul tău de-atunci e numai scrum...

Baia de Criș-ce baie-ndurerată!

Cealaltă „baie” de la Vidra nu-i,

Pe care ne-ai lăsat-o-n veci testată,

Craiul nostru drag și-al nimănui.

Se-aude clopotul din cer cum bate,

Parcă de-o vreme obosit și rar,

Tot singur și flămând întru dreptate

Și tot mai supărat din calendar...

..................................................

Când se revarsă zorii din Poem

Și Aerul din jur e-atât de greu,

O să ne fie dor, ce Dor suprem!

De sufletul plecat la Dumnezeu.

9/10 Septembrie 2022

A murit Iancu?

Sufletul omului nu se desparte,

El vine și pleacă întreg pe furiș,

A murit Iancu? Ce cuvinte deșarte!

A murit Iancu la Baia de Criș

Nu de durere, ci de tristețe,

Regele nostru, Geniul pustiu,

Neamul meu ar trebui să învețe:

„A murit Iancu, pentru mine, cel viu!”

Moartea nu poate nimeni să o evite,

Călător pe sub soare, sub stele,

Uitați-vă la hainele lui ponosite,

Cât Adevăr se ascunde sub ele!

Ca pruncul de mamă ținut de cuvânt

Poemul acesta nu are tihnă,

Iartă-mă, Doamne, nevrednic ce sunt,

Și dă-i Crăișorului nostru odihnă!

Nicolae Nicoară-Horia

Poezia și elevii...

I-a fost dat Poeziei, în zi de sfântă și vrednică Sărbătoare, să se întâlnească a treia oară, cu elevii Școlii profesionale „Astra” Arad!

Mulțumesc Domnului Director, Prof. Cristian Stoica, pentru invitație și pentru încredere!

Întotdeauna în fața Poeziei m-am simțit și mă simt ca un elev, cu Abecedarul Dragostei în mâini!

Clipele trec-amintirile rămân!

Doamne, ce Amintire frumoasă!

Joi, 8 Septembrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

 

Harul nu este-n zadar...

 

„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt;

și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar.”

1 Corinteni 15, 10

-Cuvinte duminicale-

Să mă-nțeleagă orișicine:

V-am spus mereu și vă spun iar,

Cu Dragostea ne-nvinsă-n în mine,

El, Harul, nu este-n zadar!

Mi-a fost și sabie și scut,

E cel mai prețios tezaur,

Cu el în suflet m-a născut

O Mamă-n munții mei de aur...

De-aceea nu sunt vrednic eu

Cât voi trăi în Poezie

Să-i mulțumesc lui Dumnezeu

Pentru această veșnicie!

Duminică, 4 Septembrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Nu te uit, Iancule...

 

Nu te uit, Iancule, nu pot,

Duhul tău, bunule, e peste tot,

La Baia de Criș în septembrie iar

Picură lacrima din calendar.

Fluierul tău se aude sub stele

Cum geme durutul din Dor și de jele;

Pe prispa aceea amiroase a pită,

Nu-i națiunea ta fericită

Din Testamentul pe care-l scriai,

Baie de aburi la Vidra nu ai

Și pretutindeni nu-i rânduială,

Istoria ta nu se-nvață în școală,

La Vidra, la Țebea adesea când vin

Mi se spune la vamă că sunt șovin,

Țara e plină de vâlve, de hoți,

Nici să mori, Iancule, azi nu mai poți!

Tot supărat ești...

Tot supărat eşti, Iancule de-atunci,

Acelaşi Dor în zori ţi se destramă

Şi iarăşi vine vremea să te duci,

Ştie Cel de sus de ce te cheamă.

Cad stelele din Cerul tău polog,

Tăceri aprinse peste Munţii mei

Şi aşa îmi vine să te rog

Lângă tine-acolo să mă iei...

Eu ştiu că nu e timp şi nu e loc,

Nici tu nu ai hodină să te culci-

Geniu pustiu şi fără de noroc

Tot supărat eşti, Iancule de-atunci?

Nicolae Nicoară-Horia

Am fost Acasă...

 

Am fost Acasă, casa mea din Dor,

Acolo niciun gând nu mă apasă,

Vă spun cu bucurie tuturor,

Și Casa cealaltă e frumoasă...

Am fost Acasă, ce sublim cuvânt!

Era atâta vară pe coline,

Bu-Nicule, ce fericită sunt!

Și iarăși o să-mi fie dor de tine.

Mi-e sufletul ușor ca o albină

Și Poezia-i plină de nectar,

Toamna în curând o să revină,

Cu ziua ta înscrisă-n calendar...

Duminică, 28 August 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Mă strâng în brațe Munții...

 

„Mă strâng în brațe Munții Apuseni,”

Tu de Iubirea lor să nu te temi,

Eu știu că gelozia-i boală grea,

Dar noi ne-am lepădat demult de ea!

Mă strâng în brațe Munții, cei de-Acasă,

Unde-i Copilăria mea rămasă

Pe Curătura unui Dor prelung,

Ce tânăr e! Nu pot să-l mai ajung...

Cuvântul mi se înalță tot mai sus,

M-or strânge-n brațe Munții din Apus

Când obosit de vreme mă voi duce

Să-mi odihnesc tăcerea sub o cruce.

Acolo, pe cărări de iarbă arsă,

Gândul meu flămând, precum o coasă,

Spre ei tot urcă-n orice dimineață,

Mă strâng în brațe Munții plini de viață...

Nicolae Nicoară-Horia