Azi e ziua mea din scripte...

 

 

Azi e ziua mea din „file,”

N-am ce face, o admit,

Vinovatul, baci Vasile,

El de mult a adormit

 

Și notarul, cel ce-a scris

După spusa lui de vineri

Și așa...din manuscris

Unii suntem mult mai tineri...

 

Fără nicio îndoială

Supărat n-am fost și nu-s

Când e-atâta cheltuială

Și o bucurie-n plus!

...........................................

Azi e ziua mea din „scripte”

Și v-o spun...oficial

Că miroase-a idei fripte

Și-a pălincă din Ardeal...

 

Primește-mă Copilărie...

 

Când ziua îmi va fi târzie

Și asfințitul după nor,

Primește-mă, Copilărie,

În veșnicia din pridvor,

 

Acolo unde știi prea-bine

Se scuturau de floare merii

Și să rămân Copil cu tine

Până la capătul Vederii.

 

Pe lumea asta de păcate,

De libertate în des-frâu,

E tot mai multă răutate,

Dureri și lacrimi fără frâu...

 

Pe Dealul tău cu iarba arsă,

Cu ciocârlii rănite-n vânt,

Cum geme încă pe sub coasă

Tăcerea spusă în cuvânt!

 

Primește-mă, Copilărie,

Acum când scriu acest poem,

Dacă vreodată o să fie...

De nicio moarte nu mă tem!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Intrarea în biserică...

 

A intrat Fecioara-n templul sfânt

Și-nlăcrimată pentru noi se roagă,

Întotdeauna jertfa din cuvânt

Mi-a fost și mie-aici, atât de dragă!

         *             *             *

Odată Înțeleptul din mine îmi zise

Și adevărul acesta e încă în floare:

Nu toate intrările ne sunt permise,

Nu toate intrările sunt necesare!

 

Câteodată pragul de sus te împiedică,

Și cât de înalt e pragul de jos!

De copil am învățat Intrarea-n biserică

Și învățătura mi-a fost de folos!

 

Acolo, în liniștea gândului sfântă,

Cu sufletul mereu lipit de altar,

Am auzit îngerii cerului cum cântă

Și Cântarea aceea nu e-n zadar!

 

Acolo mi-a răsărit poemul pe buze

Și-așa mi-a rămas, însetat de lumină,

Cei ce nu intră, să nu mi se scuze,

Pentru toți e aceeași iertare divină...

 

Și acum Înțeleptul din mine îmi spune,

Și adevărul acesta e încă în floare:

Nu toate intrările din viață sunt bune

Nu toate intrările sunt necesare!

 

Intrați în biserică...

 

Intrați în biserică, în templul cel sfânt,

Să nu vă fie teamă, nici silă,

Cum intră Duhul-Adevăr în cuvânt

Și Maica Domnului a intrat de copilă!

 

Acolo, în liniștea fără apus,

Fiecare să-i spună Rugăciunii pe nume,

Precum în ceasul din urmă Iisus

Pe crucea durerii, la plecarea din lume...

 

Rugați-vă dar cu luare-aminte,

Cine se roagă se umple de har,

Primește-ne Ruga smerită, Părinte,

Din sufletul nostru, zidit în altar!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Poem cu înger...

 

Nu-i nimeni să îmi pună pe sufletul meu frâu,

Spre-Acasa mea cea dragă, cine să-i frângă zborul?

Să curgi! Mi-a fost porunca, asemeni unui Râu,

Sub stânca-ntunecoasă cum să zidești izvorul?

 

Din coasta unui Munte, pe care-l urc mereu,

Eu am țâșnit în Viață ca țipătul sub zare

Și îngerul acela, trimis de Dumnezeu,

De-atunci e lângă mine și pururi pe cărare!

 

Cine ridică brațul cu gând să îl lovească,

Se potolește-ndată mânia lui sub stele,

Vin mieii pe coline din liniște să pască,

Acolo sus pe Crângul Copilăriei mele...

18 Noiembrie 2023

 

Vine vremea să mă nasc și eu...

 

Noiembrie-i de-acum la apogeu

Și zilele sunt tot mai agitate,

Vine vremea să mă nasc și eu,

Dar singur, Doamne, știu că nu se poate!

 

Nisipul din clepsidră mă adună,

De-atâtea toamne a tot curs mereu,

Acasă nu-i nici Mama să îmi spună

Bine-ai venit pe lume, fiul meu!

 

Să mă nasc? Nici nu mai are rost

Și-așa mi-e trupul gata pentru roată,

E-atât de-aproape din slăvitul Post,

Iar Maica sfântă-i tot mai supărată...

 

Tăcerea stă la pândă sub cuvânt,

Parcă-i sfârșitul lumii-să nu fie!

Și totuși nu sunt singur pe pământ,

Te am pe tine, sfântă Poezie!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Nu vă iartă Iancu...

N-am blestemat pe nimeni, niciodată,

Nici peste suflet n-am trecut cu tancu’,

Chiar moartea, cât e moartea de ciudată,

Dar nu vă iartă, nu vă iartă Iancu!

 

Durerea stă acum pe piedestal

Și sângeră lumina din potire,

Ce-aveți cu Crăișorul din Ardeal,

De ce îl izgoniți din Amintire?

 

Gem fulgerele încleștate-n mâini,

Tristețile îmi picură belșugul,

P voi, neputincioșii mei români,

Până când o să vă rabde jugul?

 

Se zvârcolește trupul lui Mihai

Nu departe pe Câmpia Turzii,

Până când obărcăiți, o, vai!

Prin Viața asta, singura, ca surzii?

Vineri, 17 Noiembrie 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia 

Marginile lumii...

 

 

 „Vreau să pipăi marginile lumii,”

 Iertați-mi visul, Visul de Copil!

Clipa aceea cât de-aproape mi-i!

Spre ea mă-ndrept de-acum, tiptil-tiptil...

 

Când mă trezesc în orice dimineață

Îmi pipăi coasta gândului, deci sunt!

Dintre toate câte trec prin Viață,

Nimic nu-i fără margini pe pământ!

Duminică, 12 Noiembrie 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia

Să fii milostiv...

 

Ev. Luca 10, 25-37

-Cuvinte duminicale-

 

Orice supărare știu că nu e bună,

Mai ales aceea fără de motiv,

Din copilărie în urechi îmi sună:

„Să nu uiți vreodată să fii milostiv!”

 

Nu e grea porunca facerii de bine,

Chiar dacă „mulțamul” nu îți vine-n veac,

Cineva pe lume-i mai bogat ca tine,

Cineva pe lume e mult mai sărac!

 

Fericită-i mâna care dăruiește,

Sufletul din tine amiroase-a rai!

Nu întotdeauna cel care primește

Are trebuință pentru tot ce-i dai...

 

Și la bătrânețe în urechi îmi sună,

Călător prin viață să fii milostiv!

Nici prea multă milă știu că nu e bună,

Față de-un aproape, leneș și bețiv...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Numai Dorul...

Mă dor, Doamne, alduit Dumnezeu,

Toate nimicurile trupului meu,

Toate înheieturile sufletului mă dor,

Nu mai pot să zbor, nu mai pot să mă zbor!

 

Aripile mele tot mai grele îmi sunt

Și mă țin legat aici de pământ,

Numai Dorul singur mi-a mai rămas,

Fără odihnă și fără popas...

 

Tot tânăr, Doamne și tot frumos,

Îl duc amintirile în sus și în jos,

Fără ele lumina e oarbă-n cuvânt,

Cine nu are-amintiri pe pământ?

Vineri, 3 Noiembrie 2023

Din volumul Poeme neterminate, în curs de pregătire...

 

Nicolae Nicoară-Horia