Nu îngropa talantul...

 

Ev. Matei 25, 14-30

 

Nu îngropa talantul ce l-ai primit în dar,

Așa precum se-ngroapă semințele de rod,

Semințele din care la timpul dat răsar

Bucatele spre hrana întregului norod!

 

Nu îngropa talantul, nu-i sufletul coșciug,

Ci viu să-nvlăstărească în văzul celor mulți,

Zadarnică-i risipa, dacă nu e belșug,

Zadarnică-i câmpia din rugă, fără Munți!

 

Nu îngropa talantul ascuns în gândul tău,

De pilda din Scriptură să iei mereu aminte,

Când va veni tăcerea o să îți pară rău,

Fă zilnic să sporească lumina din cuvinte...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Poemul dintre noi...

La noi se face ziuă mai devreme

Și așa a fost de când te știu,

Toată lumina strânsă în poeme

Am adunat-o pentru mai târziu...

 

Prin alte părți de lume-acum e noapte,

Prin alte părți e ziua cea de ieri,

Miroase în cuvânt a mere coapte

Și-a dragoste atunci când mi le ceri.

..............................................................

Să ne petrecem vremea împreună,

Pe-trecerea prin Poezie ce-i?

Slăvită fie clipa ce ne-adună

Și dincolo de asfințitul ei...

Sâmbătă, 10 Februarie 2024

Hagen, Renania de Nord-Westfalia

 

Nicolae Nicoară-Horia

Ne-a dat Dumnezeu de toate...

 

Ne-a dat Dumnezeu aici de toate,

Precum i-a dat și lui Adam din rai,

Inima mea tot românește bate,

Oriunde-n lume sunt, în dulce grai!

 

Ce sfântă-i Clipa dintre gând și faptă

Cu nașterea dintru aceleași Dor!

Frumoasă Țară, ca o pâine coaptă

Aburind pe vatra din cuptor...

 

Cât Adevăr nu s-a furat din tine,

Câmpii de sonde, aurul din Munți,

Simt vremea socotelilor cum vine

Ca un râu năvalnic pe sub punți!

 

N-auzi, Române, inima bum bate,

Mai jos de-atâta unde să cobori?

Ne-a dat Dumnezeu aici de toate,

Dar mintea ne-am pierdut-o deseori...

Miercuri, 7 Februarie 2024

Hagen, Renania de Nord-Westfalia

 

Nicolae Nicoară-Horia

De unde sunteți...

 

 

De unde vine ura pentru daci

Am înțeles-o din copilărie,

Precum porunca sfântă: să nu taci,

De-aceea ți-a fost dat cuvântul-scrie!

 

Au scris și ei pe pietre și-n văzduh,

O parte ni le-au scrijelat păgânii,

Stă mărturie pururi Sfântul Duh

Că dinspre coasta lor se trag românii!

 

Între hotarele ce ne-au fost date

Toți „migratorii” au trecut pe-aici,

Ce Romă? Ce pustiu? Povești ciudate

Pe care le-am citit când am fost mici...

 

Ne-ntreabă, răscolind pe vetre spuza:

„De unde sunteți?” „Noi d'aci suntem!”

Cu Davele și Sarmizegetusa

Și cu Zamolxis, focul lor suprem!

 

Pe el nu o să-l stingă niciodată

Scuipatul aruncat asupra lui,

Când tot mai multe semne ni se-arată

Că nu am fost copiii nimănui

 

La noi Acasă, nici copii orfani,

Cerșind flămânzi un bruș de mămăligă,

Din mame gete și din tați romani

Precum se-aud „istoricii” cum strigă!

 

Nici gândul vostru n-are ce ne face

Și nici otrava pusă în fântâni,

Lăsați-ne Istoria în pace

Să ne-o rescriem singuri, ca stăpâni!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Umbra ursului...

 

 

Și-a văzut ursul umbra dimineață,

Și-acum se uită zgribulit la ea,

Coada lui a-nțepenit sub gheață,

Pește de la vulpe nu mai vrea!

 

La o tele-vizuină oarecare

A auzit cu „crainic” cum spunea,

Să adunăm de toate în hambare,

Că viața asta o să fie grea...

......................................................

Îi lăcrimează ochii stând pe-o dungă,

Tot mormăind poemul pe de rost:

Iarna asta cred că va fi lungă

Și nu mai am provizii-n adăpost...

Vineri, 2 Februarie 2024

Hagen, Renania de Nord-Westfalia

 

Nicolae Nicoară-Horia

tâmpinați-L...

 

În

 

Simt Aerul din jur cum se-nfioară,

Creștini și necreștini, să nu uitați,

Pruncul Iisus, în brațe de Fecioară

E dus la Templu, să-L întâmpinați!

 

La patruzeci de zile numărate

De când a fost trimis în lume, iată,

Același Prunc, din zările curate,

În straie de lumină vi se-arată!

 

Spre toată bucuria cea rămasă

Din Clipa de uitare necuprinsă,

Întâmpinați-L dar, în orice casă

Cu Dragostea din inimă aprinsă.

 

Creștini și necreștini, luați aminte,

Să nu-mi răspundă nimenea: nu pot!

De două mii de ani între cuvinte

Iisus e-n templu și e peste tot...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Somnul...

 

 

M-a trezit un gând spre dimineață,

Poemul meu, cel zilnic, nu vă minte,

Durerea adormită nu o simte

Trupul nostru-ndrăgostit de viață,

 

Dar sufletul pe toate le îndură,

Nu spune nimănuia cât îl doare,

Câte pe cer îndură sfântul soare

Împarte-n jur lumină și căldură!

......................................................

E Sărbătoare, îL aud pe drum,

Doamne, întind brațele spre Tine,

Ce-i somnul oare și de unde vine?

M-am întrebat copil, mă-ntreb și-acum...

Vineri, 2 Februarie 2024

Hagen, Renania de Nord-Westfalia

 

Nicolae Nicoară-Horia