BRAZII DIN MUNŢI...

Bradul din Munţi...

30 Aprilie 2009.

Puţinii mei prieteni,
Pentru voi
Scriu,
Vântul prin cetini
Murmură-
Ştiu!
Sunt bradul din Munţii
Cu vârful
În nor,
Mutat la câmpie
Rădăcinile
Dor!
Trunchiul lui fraged
Sub
Coaja
Fierbinte
Se vrea mereu tulnic
Cioplit
Din
Cuvinte...
Nu e vremea încă,
E degrabă
În toate,
Citiţi-mă, dar
Şi după moarte-
Puţinii mei prieteni,
Pentru voi
Scriu
Şi acum
Şi atunci,
Poetul
E viu!

FÂNTÂNĂ SPARTĂ...

Fântână spartă
E sufletul
Meu,
Deasupra ei
Doare
Un
Curcubeu...
Tu,
Care treci
Grăbită pe cale,
Uită-ţi acolo
PrivirileTale...
Fântână spartă
E sufletul
Meu
Şi curge,
Din
Ea
Poezie mereu...
Se-aude
Izvorul
În
Cer
Murmurând-
Până când?
Până când...

Înainte de Somn...

Sunt obosit ca o peşteră goală,
Înainte de Somn îţi mai scriu un Poem,
Mâine în zori oare cine mă scoală
Fericit că mai sunt, fericiţi că suntem?

Las uşa deschisă, să vină de-o fi
Să mai vină mioara pierdută de turmă,
Trenuri prin noapte se-aud şuierând,
Linia Vieţii rămâne în urmă...

Sunt obosit de un gând obosit,
Ce mână rece m-apasă pe tâmplă!
Poate demult am şi adormit
În Poemul acesta care se-ntâmplă...

Prin sângele meu e un semn de-ndoială,
Înainte de Vis îţi mai scriu un cuvânt,
Mâine în zori oare cine mă scoală
Fericiţi că suntem, fericit că mai sunt?...

Duminică, 26 Aprilie 2009.

Poemul acesta
Care îl scriu,
Acum
Are culoarea mea!
Voi, de bună seamă,
O vedeţi
Pe a voastră...
Poetul,
Câtă vreme e în Viaţă
Şi-i Viu,
Niciodată
Nu scrie postum...
Poezia lui,
Vie,
Ciudată,
Oricum
Aici
Fiecare
O traduce
Cum vrea
Şi cum poate.
Cine ştie
Dacă şi
După
Moarte...

DUMINICA TOMII...

26 Aprilie 2009.

E Duminică-n suflet şi-n Calendar-
Întotdeauna Duminica nu e târziu!
HRISTOS A-NVIAT! dacă nu, e-n zadar
Poemul acesta pe care îl scriu...

Tot pipăindu-i urma cuielor Sale,
Urmele cuielor din ceea ce vezi,
Mă uit la tine cu atâta jale-
Nici acum, Toma, tu, nu mai crezi!!!

Scrisoare pe o frunză de nufăr...

24 aprilie 2009.

Nu vreau să te mângâi,
Nu vreau să te supăr
Aici,
Îţi scriu pe o frunză
Amară
De
Nufăr-
Ce dulce e Dragostea ta
De arici!
Da, recunosc,
De o vreme încoace
Ea mi se pare
La fel,
Dar ghemotocul acela
De ace,
Câtă Lumină,
Câtă pace
Ascunde
În el!