Sunt obosit ca o peşteră goală,
Înainte de Somn îţi mai scriu un Poem,
Mâine în zori oare cine mă scoală
Fericit că mai sunt, fericiţi că suntem?
Las uşa deschisă, să vină de-o fi
Să mai vină mioara pierdută de turmă,
Trenuri prin noapte se-aud şuierând,
Linia Vieţii rămâne în urmă...
Sunt obosit de un gând obosit,
Ce mână rece m-apasă pe tâmplă!
Poate demult am şi adormit
În Poemul acesta care se-ntâmplă...
Prin sângele meu e un semn de-ndoială,
Înainte de Vis îţi mai scriu un cuvânt,
Mâine în zori oare cine mă scoală
Fericiţi că suntem, fericit că mai sunt?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu