ACASĂ...

06/07 aprilie 2009.

Din când în când mă-ntorc copchil acasă,
ACASA mea din Ţara Moţilor,
De-o vreme simt pe umeri cum m-apasă
Povara ei ca umbra unui Dor...

Odată o să mă-nţelegi ce spun,
De ce e zarea mea atât de dulce,
Un Leagăn din nuiele de alun
Îmi tot aşteaptă Gândul să mă culce...

Îmi arde fruntea ca o bobotaie
Sub mâna ta înmiresmând tăceri,
Ce negre-mi sunt pădurile a ploaie
Pe Dealurile mele dinspre ieri...

De Sărbători şi eu Acolo vin,
Povara lor pe suflet mă apasă,
Flămând precum e pâinea frântă-n vin,
M-adun şi eu de peste tot Acasă...