03 Aprilie 2009.
Mi-aduc aminte când eram copchil-
Mai lasă Poezia, spunea Mama,
Vai, Doamne, cum mă furişam tiptil
Şi tot citeam, ea-nţelegea, sărmana!
Mă trimitea cu mieii la păşune
Şi-atâta bucurie era-n crâng!
Eram frumos pe-atunci, ca o minune
Şi ei de-o vreme după mine plâng…
Din versul meu cuvintele asudă,
Petrolul era scump şi lampa chioară,
Sărmani părinţi, duruţi de-atâta trudă
Îşi odihneau tăcerile spre seară…
Mă uit la ea, la Maica mea de-acum,
Sub perină ce credeţi voi că are…
Cel mai ne-scris şi mai frumos volum
Şi nu-mi mai spune- du-te la culcare…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu