RUGĂ ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR...

Îţi mulţumesc, Părinte, că sunt viu
Şi pot grăi Acum şi-aici cu Tine,
E Săptămâna Patimilor, ştiu
Şi cei ce Te hulesc o ştiu prea bine!
Când Fiul Tău, cel părăsit de toţi,
Înspre Golgota frigului se-ndreaptă
Şi-acolo sus, între tâlhari şi hoţi
Aceeaşi răstignire îL aşteaptă…
Când sevele în muguri dau năvală
De veacuri bruma urii stă la pândă,
Pilat nevinovat pe mâini se spală,
Mi-e sufletul ca floarea cea plăpândă
Şi simt şi-văd cum râd în floare merii
Şi-aud cum plânge Viţa cea cea de vie,
În toate e un semn al Învierii,
Al unei împăcări ce va să vie…
Adam din mine murmură sub Pom,
De-aceeaşi goliciune i-e ruşine,
Îţi mulţumesc, Părinte, că sunt Om
Şi pot vorbi Aici şi-Acum cu Tine…