Poeme şi flori...

30 Ianuarie 2010, în zori...

Şi vine ea tiptil
Ca
O
Ştrengăriţă
Lângă Visul din somn-
Scrie-mă,
De ce taci?
Uite,
Ţi-am adus un coş
Plin
De flori
Şi de cuvinte-
Astăzi
E Ziua ta!
După felul cum se cuibăreşte
În sufletul Poemului,
După lumina
Nuntită
Din ochi,
Lumea crede,
Şi pe bună dreptate,
Că e îndrăgostită de mine...
Şi eu,
Cum pot să mă
Tac,
Doamne
În faţa frumuseţii ei
Divine?....
Noapte
De noapte
Mi se întâmplă
La fel-
Să nu vă miraţi
Dacă
Viaţa mea,
Toată,
E plină de flori
Şi
De poeme...

Nu bate vântul...

29 Ianuarie 2010, în zori…


Văd Umbra ei de veşnicie arsă
Şi-i tot mai linişte sub coviltir,
Ea ştie că nu este cale-ntoarsă,
Încet se duce înspre cimitir…

Mă tot întreabă dacă bate vântul,
Dacă-i senin afară şi e frig,
Mă doare de la facere cuvântul
Şi nu mai am putere să îl strig…

Dar ninge-acum, spre zările surpate
Nu mai este, Mamă, nici un drum,
Nu bate vântul, linişte-i în toate-
Dormi şi odihneşte-te de-acum…

Am văzut Poezia...

27/28 Ianuarie 2010.

Am văzut Poezia
Şi
M-am iluminat,
Precum
O biserică
În Noaptea Învierii!
I-am simţit Respiraţia
Locuindu-mă
Ca o mireasmă
Aleasă...
I-am auzit Oftatul-
Mirele meu,
Vreau
Să-ţi fiu Mireasă!
Facă-ţi-se întru toate
Vrerea
Ce mi-o vrei...
Am văzut azi-noapte
Poezia!
Doamne,
Lasă-mi Vederea,
Până
La
Capătul
Ei...

MĂ VISCOLEAI...

Ianuarie 2010

Mă viscoleai, zăpada mea fierbinte,
Ca de-nceput de lume-n calendar,
Fulgii tăi mi se păreau cuvinte
Pe care-am vrut să ţi-i aduc în dar

Până-i devreme, până nu e seară,
Dar se topesc, tu ştii că sunt de nea,
Grăbită ai plecat spre primăvară,
Îţi era dor să-nmugureşti în ea...

În urma ta mi-e mâna-nfrigurată,
Poemul meu, neterminat, să-l ierţi-
Ninge acum, tăcut ca niciodată
Şi n-am să te mai văd dintre nămeţi...

Cu tine stau de vorbă...

26 Ianuarie 2010

Cu tine stau de vorbă, mamă-Ţară,
Cu tine tot mai des, mai supărat,
Că prea se duc românii în afară
Şi amiroase-a linişte în Sat...

Eu ştiu că mă asculţi şi mă-nţelegi,
Cârmuitorilor nici nu le pasă,
Dau Ordonanţe noaptea, ziua Legi,
Ei au ce pune timpului pe masă...

Mi-e toată fiinţa verbului durută
Şi gura mea de Adevăr flămândă,
Când bani nu sunt cu tine se-mprumută,
Ei nu plătesc străinilor dobândă...

Conturile lor de toate-s pline-
Mi se spune că sunt prea de-al tău!
Aud în jurul meu şoptind- şovine!
Dacă am fost şi sunt, nu-mi pare rău...
............................................................

Cu tine stau de vorbă Ţară-mamă,
Tot mai supărat şi tot mai des,
Pruncii tăi, plecaţii, cum te cheamă
Tu nu-i auzi aici, la mine-n vers?

Vameşul şi fariseul...

Vameşul şi fariseul...
Duminică, 24 Ianuarie 2010...
Ev. Luca 18, 10-14.

„Îţi mulţumesc,
Că nu sunt ca ceilalţi oameni...”
Se ruga în sine
Fariseul
Şi era
Atâta linişte în jur!
Singur,
Cu Cerul greu peste pleoape,
Asemenea vameşului
Mă rog-
„Dumnezeule, fii milostiv
Mie,
Păcătosului...”
Trupul lui nu mă mai încape!
Simt
Cum sufletul
Auzului
Se umple
Ca de o boare de vânt
Şi mâna mea
Scrie
Împăcată-n
Cuvânt...

ARMONIE ŞI FLORI...

Duminică, 24 Ianuarie 2010...

Stau şi mă întreb adeseori,
Mai ales vara,
Fericit prin grădină-
Nu există invidie între flori?
Nici
Să
Nu
Fie!
Floarea Mărului
Floarea Dorului,
Floarea Viţei de vie...
Câtă lumină
În roadele lor!
Şi în sufletul Omului-
Cel singur
Sub cer,
De nu-i armonie
Deplină,
Florile gândului
Sterpe sunt,
Doamne
Şi
Pier...