30/31 Mai 2011.
Merg să mă culc, nimicurile toate
Mă obosesc de-o vreme și mă dor,
Ce singur sunt! Mai singur nu se poate
În așternutul meu mistuitor!
Aștept să vină somnul să mă poarte
Pe aripile lui de albatros
Rănit de toate clipele deșarte
Din care n-am avut niciun folos.
Dacă mi-o fi sorocul să mă scol
Ca de obicei mult prea devreme,
Îți voi lăsa uitat în locul gol
Cel mai nescris poem dintre poeme...
marți, mai 31, 2011
sâmbătă, mai 28, 2011
Invidia...
27/28 Mai 2011.
Nu am înţeles niciodată
meca-nismul invidiei.
Ştiu că de la facerea lumii există.
Când a zis Dumnezeu
„să fie lumină”
întunericul s-a tulburat
în sinea lui cârtitoare...
„Să facem om după chipul
şi după asemănarea noastră!”
Şi celălalt ne-chip
s-a of-uscat din nou...
Acum, când scriu,
cineva se uită in-vidios
peste umărul verbului meu
numărându-i silabele...
Si-labisind
nici el nu ştie câte le are...
Invidia!
Şi totuşi fără ea
viaţa aceasta ar fi
atât de mono-tonă...
Nu am înţeles niciodată
meca-nismul invidiei.
Ştiu că de la facerea lumii există.
Când a zis Dumnezeu
„să fie lumină”
întunericul s-a tulburat
în sinea lui cârtitoare...
„Să facem om după chipul
şi după asemănarea noastră!”
Şi celălalt ne-chip
s-a of-uscat din nou...
Acum, când scriu,
cineva se uită in-vidios
peste umărul verbului meu
numărându-i silabele...
Si-labisind
nici el nu ştie câte le are...
Invidia!
Şi totuşi fără ea
viaţa aceasta ar fi
atât de mono-tonă...
marți, mai 24, 2011
Tot mai aproape sunt...
23 Mai 2011.
Te-ai cuibărit minune-n ochii mei,
Rămâi acolo, mi-e atât de bine!
Mă arde gândul, mântuie-l de vrei,
Dar nu îl întreba de unde vine...
Mi-e Dor de tine, cum aş vrea mereu
Înveşnicirea mea să te cuprindă!
Tot mai aproape sunt de Dumnezeu,
Şi liniştea prin sânge mă colindă.
Din tot ce sunt nimic nu mă mai doare,
Cine mă cheamă din acel ce nu-s?
Când Viaţa e o veşnică întrebare
Mă simt tot mai aproape de răspuns...
Te-ai cuibărit minune-n ochii mei,
Rămâi acolo, mi-e atât de bine!
Mă arde gândul, mântuie-l de vrei,
Dar nu îl întreba de unde vine...
Mi-e Dor de tine, cum aş vrea mereu
Înveşnicirea mea să te cuprindă!
Tot mai aproape sunt de Dumnezeu,
Şi liniştea prin sânge mă colindă.
Din tot ce sunt nimic nu mă mai doare,
Cine mă cheamă din acel ce nu-s?
Când Viaţa e o veşnică întrebare
Mă simt tot mai aproape de răspuns...
duminică, mai 22, 2011
Cântec simplu...
Întru amintirea lui Ioan Buteanu, prefectul Zărandului...
Duminică, 22 Mai 2011.
Nu mă dau robit mâniei,
Răzbunării nu mă-nchin,
Vin din Munţii Veşniciei,
Din Ardealul meu eu vin.
Am umblat cu tălpi rănite
Peste şerpi şi mărăcini
Şi-n Acasa mea, ţin mine,
Am fost slugă la străini!
De am tras în jug, ca vita,
Lacrimi secerând din lan,
Mi-am dat de la gură pita
Pentru prietenul-duşman
Şi atunci, ca drept răsplată,
Am primit în schimb sudalme.
Tot norocul lui să-l bată
Înfrăţit, cu-aceleaşi palme!
Limpezit de Cer mi-e gândul,
Niciun nor pe suflet nu-i-
Toţi plecăm de-aici cu rândul,
Fiecare-n moartea lui...
Duminică, 22 Mai 2011.
Nu mă dau robit mâniei,
Răzbunării nu mă-nchin,
Vin din Munţii Veşniciei,
Din Ardealul meu eu vin.
Am umblat cu tălpi rănite
Peste şerpi şi mărăcini
Şi-n Acasa mea, ţin mine,
Am fost slugă la străini!
De am tras în jug, ca vita,
Lacrimi secerând din lan,
Mi-am dat de la gură pita
Pentru prietenul-duşman
Şi atunci, ca drept răsplată,
Am primit în schimb sudalme.
Tot norocul lui să-l bată
Înfrăţit, cu-aceleaşi palme!
Limpezit de Cer mi-e gândul,
Niciun nor pe suflet nu-i-
Toţi plecăm de-aici cu rândul,
Fiecare-n moartea lui...
vineri, mai 20, 2011
Liber...
19/20 Mai 2011.
Gândul meu scrie
și nu e târziu!
Cătușe nu sunt
pentru el, nici sicriu.
Ce sfântă e
libertatea spusă-n cuvânt
și dulce ca mierea!
Îți mulțumesc ție,
care știi să-i citești
până la capăt
tăcerea...
Gândul meu scrie
și nu e târziu!
Cătușe nu sunt
pentru el, nici sicriu.
Ce sfântă e
libertatea spusă-n cuvânt
și dulce ca mierea!
Îți mulțumesc ție,
care știi să-i citești
până la capăt
tăcerea...
POEZIA nu se face...
18/19 Mai 2011.
POEZIA adevărată
este
mai dinainte de durerile facerii
noastre.
Ea poartă numele
ei.
Când scriu
mă simt amanetat
bucuriei...
POEZIA adevărată
este
mai dinainte de durerile facerii
noastre.
Ea poartă numele
ei.
Când scriu
mă simt amanetat
bucuriei...
miercuri, mai 18, 2011
Păianjenul...
16/17 Mai 2011.
Prietene,
lasă-mi un loc lângă tine,
te rog,
acolo, în peştera oarbă
şi surdă,
să-mi ţes din linişte
Singurătatea...
Prietene,
lasă-mi un loc lângă tine,
te rog,
acolo, în peştera oarbă
şi surdă,
să-mi ţes din linişte
Singurătatea...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
