Tu și poemul...

Duminică, 27 Mai 2012

Tu ești în gândul meu de-a pururi straja

Precum lumina viței pe araci,

Nu-i risipi acestei clipe vraja

Acum când scriu, privește-mă și taci.

De unde vine-această înfiorare

Când te apleci din setea mea să bei?

În ochii tăi mirați e sărbătoare

Și poți îngenunchea păduri cu ei...

Nu-i mântuire fără de păcat,

Nici norul în văzduh fără de ploi,

Ascultă cum se înalță împăcat

Cuvântul ca o rugă dintre noi.

Nu-i risipi veciei mele vraja

Atunci când scriu, sărută-mă și taci,

Tu ești în gândul meu de-a pururi straja,

Hai, spune-mi ce ai vrea cu el să faci?

Apostolul...

Duminică, 6 Mai 2012

Ce văd eu, la alții poate nu le place,

Vinovați să fie ochii mei de-acum?

Tu te uiți la mine cu atâta pace,

Poezie sfântă, și îmi văd de drum

Precum în grădină vița cea de vie

Când își coace rodul toamna pe araci,

Îți ascult porunca dată din pruncie,

Spune-i „bună ziua” vântului și taci;

Omul cât respiră uită și învață,

Fiecare-și poartă amintirea lui,

Ce nu-ți place ție nu jigni în viață,

Fără frumusețe nici urâtul nu-i!

Să privești lumina nu-i așa de greu,

Ce văd eu și alții mâine or să vadă,

Azi e prea devreme și nu-i timpul meu

Cu vremelnicia să mă iau la sfadă...

Duminica din cuvinte...

Duminică, 1 Aprilie 2012

Din întuneric s-a făcut lumina,

Din nimic sunt toate câte sunt,

Cine îi mustra tăcerii vina

Mai înainte de-a fi fost cuvânt?

Din moarte e de-a pururi Învierea,

Din noaptea asta-ncepe-o nouă zi,

Pelinul nu-i amar dacă nu-i mierea

Cea adunată-n fagurii târzii.

Nu-i nici satan fără de Dumnezeu,

În care cred, orice mi-ar spune alții,

Din tine sunt, femeie și mereu

Mi-e dor de ochii tăi, înmiresmații.

Prin Rai te așteptam ca un copil

Și umbra de sub pom era fierbinte,

Primește-mi dar, ca jertfă de april,

Duminica aceasta din cuvinte...

Când scriu...

30 Martie 2012

Când scriu e-atâta rouă-n ochii mei,

Se scaldă-n ea toți pruncii nenăscuți

Și tu dacă ți-e sete poți să bei

Până se face ziuă peste Munți.

Cu tine niciodată nu-i târziu

Și soarele din cântec nu apune,

De unde vin cuvintele nu știu,

Toate miros aici a rugăciune.

Ele se-așează în odihna lor,

Cum vara ploaia caldă peste grâne,

Precum sămânța pusă în ogor

De azi mereu să încolțească mâine.

Atunci când scriu mă simt pătruns de duh,

Mâna mea și gândul se înfioară,

De undeva, de-acolo din văzduh

Simt pacea Învierii cum coboară...

Poemul din pâine...

27 /28 Martie 2012

În Apusenii mei, crescuți din Dor,

Mereu cu freamăt de răscoală sfântă,

O mamă scoate pâinea din cuptor,

Mâinile ei de-o viață tot frământă.

Într-un ștergar, țesut din anii grei,

O învelește ca pe-o rugăciune

Și semnul crucii peste jertfa ei

Cu grijă și evlavie îl pune.

Îi vine-acasă iar de sărbători

Copchilul cel plecat prin țări străine,

Suflete-al meu, de ce te înfiori?

Mirosul cald ajunge pân` la tine...

Acolo-n Munții mei, deasupra lor,

Stă duhul și veghează în lumină,

O mamă scoate pita din cuptor

Și aerul din jurul ei suspină...

Vă chem...

lui Grigore Vieru
18 Ianuarie 2012

Vă chem la nunta mea, nu e nevoie
Să vă scuzaţi că n-aveţi timp acum,
Să vină cine vrea de bună voie
Pe ultimul şi cel mai sigur drum.

Mi-a fost destul trei zile printre voi,
M-am săturat de-atâtea osanale,
Vreau liniştea să curgă iar şuvoi,
S-adorm în ea, ca floarea-ntre petale...

Aplauzele, toate, azi mă dor,
Nu-mi dăruiţi ce nu mi se cuvine,
Veniţi cu mâna goală, vă implor,
Nu voi lua nimic de-aici cu mine!

Acolo alte bunuri se consumă,
Cu dragoste de viaţă iar vă chem,
Veniţi la nunta mea, oricum postumă,
La nunta mea, rămasă în Poem...

Cât respiră omul...

15 Februarie 2012

Cât respiră omul tot învaţă,
Dinspre leagăn până la mormânt,
Dacă-n urma lui nu lasă viaţă
A trăit zadarnic pe pământ.

Aud pe câte unul care-mi spune
Plin de sine, eu de toate ştiu!
Degeaba suflă vântul în tăciune
Dacă focul nu mai este viu.

Sărmane ins, cu inima beteagă,
De tine nu te vezi cât eşti de mic,
În jurul tău e-o bibliotecă întregă
Şi nu ai înţeles din ea nimic!

Dacă te crezi deştept, tu stai deoparte,
Cum stă departe flacăra de fum,
Ce ai primit în dar cu har împarte
Celor ce vin în urma ta pe drum.

Cât respiră omul tot învaţă,
Dinspre leagăn până la mormânt,
Din viaţa ta dacă nu dai viaţă,
Ai trăit zadarnic pe pământ...