Amenințat cu moartea...

26 Noiembrie 2012, spre seară...

De viață încă

mă mai tem și-acum,

de

moarte

niciodată

și nicicum!

Amenințat din două părți

mă știu.

Cât între paranteze

mai sunt

viu

mereu în poezie

mă răzbun-

de voi muri vreodată,

la ce bun?...

Noapte bună...

18/19 Noiembrie 2012

Coboară noaptea-n somnul de pe cruce

Și liniștea miroase-a flori de tei,

Își face mama patul să se culce,

E-atâta rugăciune-n gândul ei!

Alungă-i, Doamne, vântul ce-i frământă

Trupul subțire ca un abur sfânt

Și-n Dragoste deplină o înveșmântă,

Să nu mai simtă frigul pe pământ!

Cu grijă ea sub pernă își adună

Toate-amintirile care-o mai țin,

Să te-odihnești în pace, noapte bună,

Maica mea, eu mai veghez puțin...

Să nu te bucuri...

23/24 Noiembrie 2012

Aceluiași a-mic...

Să nu te bucuri, încă n-am ajuns,

Departe-i drumul, și nu ai ce-i face,

Eu știu că mă citești și tu pe-ascuns,

Ceva din versul meu nu îți dă pace...

Mă uit în jurul tău, cât loc destul

Și adeseori e atâta de viran!

De preanimicul vieții sunt sătul

Și de nimicii ei fără de hram!

Să nu te bucuri, încă e devreme

În tot cuvântul ce îl spun aici

De tine și de mine nu te teme,

Suntem atât de doi și-atât de mici!

Eu nu mi-am isprăvit din gânduri treaba,

Pe toate încă nu le-am spus de-ajuns,

De prea demult am și uitat ce-i graba-

Să nu te bucuri, încă n-am ajuns...

Atelier...

25 August 2012

In memoriam I.R.

Culori înrămate, agățate de aer,

culori

adormite pe pânză,

culori risipite pe jos, pretutindeni culori...

Pensule încremenite în așteptări

și praful așternându-se în singurătate.

Pe peretele dinspre răsărit,

autoportretul neterminat al pictorului

plecat să se odihnească,

obosit de prea multe

culori.

Undeva plângea liniștea pe liră.

Într-un ungher,

aproape de cer, suspina Poezia...

Și eu înmărmurit

în pragul acela dintre două lumi,

plin de cuvinte

pe trup

și pe șevaletul sufletului

vinovat...

Datoria...

25 August 2012
„Plătește-mi ce ești dator... Îngăduiește-mă și îți voi plăti...”
Matei 18, 28-29
Mă simt dator precum era și ea,
Sluga aceea din cuvântul sfânt,
Și datoria nu-i atât de grea-
Am s-o plătesc întreagă pe pământ;

Știu, datoria către Dumnezeu
Niciodată n-o să se termine!„Îngăduiește-mă”, te rog și eu,
Frate mult mai datorat ca mine...

Lasă-mă să te visez...

21/22 August 2012

La mine în cuvânt se face seară,

Lasă-mă să te visez măcar,

Iubirea mea din vis n-o să te doară,

Să nu îmi fie somnul în zadar.

Lasă-mă să te visez întreagă

De la creștet până la călcâie,

Gândul tău și ființa ta cea dragă,

Totul amiroase a tămâie.

Din visul împlinit când te cobori

Cu ochii înrourați a rugăciune

Să nu spui nimănuia dinspre zori

De-această fără de sfârșit minune,

Și-așa cum își visează un zidar

Zidul ce urcă șerpuind spre cer,

Lasă-te în versul meu măcar

Să te zidesc, mai altceva nu-ți cer...

De dragoste...

23 August 2012, spre seară...

De dragoste să nu vorbiți cu ură,

E gândul și cuvântul cel mai sfânt,

Vă fie-n toate singura măsură

Din viața voastră scrisă pe pământ.

Să nu vorbiți de dragoste urât,

Nimic nu-i fără ea, nici vin, nici pâine,

La urma urmei când plecăm în lut

E singura avere ce rămâne.

Unde e dragoste, nu e dispreț

Și noaptea în lumină se preface,

E darul, dintre toate, fără preț

Și dăruindu-l, darul dar se face...