Nenorocirile de pe pământ...

5 August 2015

Toate nenorocirile de pe pământ

sunt inventate de oameni

și nu întâmplător!

Țin minte, din copilărie,

teama de veșnicie

a dus la distrugerea satelor noastre,

de-au intrat cu plugurile

și-au tăiat brazde

adânci

în inima lor!

Cuvintele sat, biserică, rugăciune, dor,

erau rostite pe-ascuns;

nici nu aveai voie

să plângi,

ori să reciți -

„ridică-te, Ioane!”

Peste tot

și în cimitire erau microfoane!

Cu aceeași plăcere

flămândă

și astăzi

străjerii întunericului

stau la pândă-

în numele

cui?

Unic și inegalabil...

4 August 2015

Fiecare om e unic

și inegalabil

pe pământ.

Ce minunat templu

al duhului

sfânt!

Fericit

e cel ce poate spune

în viață-

sunt egalul meu,

dacă nu,

puțin mai sus.

De la leagăn,

până la mormânt,

el își caută măreția,

niciodată cunoscută îndeajuns...

Spovedanie...

3 August 2015, spre seară

M-a sunat un prieten, poate-i și mai mult,

Dacă am răbdare, încă, să-l ascult,

Azi, bolnav și singur, e mâhnit profund,

Ceilalți de o vreme nu îi mai răspund...

Cât a fost în viață sănătos, cu bani,

Tânăr, la petreceri, n-a avut dușmani,

Nu-i nimic pe lume să nu se termine!

Și-a adus aminte, bietul om, de mine

De a vrut să-mi spună, ce și cât îl dor,

Iar la urma urmei, cu un sfânt fior

Mi-a rostit aceste păstorești cuvinte,

Plin de mulțumire-iartă-mă, părinte!

Ziditorul...

3 August 2015

O temelie ne-a fost dată-n viață,

„Fiecare să ia seama cum zidește!”

Ziditul doar cu dragoste se învață

Și fără ea zidirea nu sporește.

Nestăvilit spre înălțimi e zborul

Din zori de zi și până la apus,

Ce fericit e-n toate ziditorul

Și sfântă e lucrarea până sus!

De ea doar veșnicia îl desparte

Și-atunci când edificiul va fi gata,

Vă spun, precum apostolul din Carte,

Cel ce-a zidit își va primi răsplata...

La control...

2 August 2015

„Bunicule, mă auzi? Vin să te controlez, în curând...”

Bunicule, la control!

Cum făceai la Sohodol,

Când erai copil ca mine,

Știu că nu te simți prea bine,

Dar așa cum mă pricep,

Prima dată o să încep,

Precum fac toți pruncii mici

Când e vorba de bunici...

Ochelarii? treaba lor,

Niciodată ei nu dor!

O să-ți spun eu o poveste

Cum pe lume nu mai este,

Cui povestea nu îi place,

Și atunci... mă lași în pace?

De urechi nu zic nimic,

Să le controlezi un pic,

Noi bunicii, deseori

Asurziți de întrebări

Și de la o vârstă-n sus

Uităm să mai dăm răspuns...

Te-am așteptat degeaba...

Duminică, 2 August 2015

Te-am așteptat degeaba, n-ai venit,

Azi-noapte toată noaptea n-am dormit,

Acum când scriu sunt zorile aproape

Și spinii parcă-mi sângeră sub pleoape...

Mi-a căzut din pom un măr de vară

Și locul faptei prinde să mă doară,

Din cerurile înalte luna plină,

Cu părul blond, trecea peste grădină;

N-a fost albastră, după cum s-a spus,

Minciuna se înalță tot mai sus

Și adevărul e orfan pe lume,

Nici nu mai știu în ce să cred anume!

Dacă promiți în viață, la ce bun?

La noapte voi dormi buștean, îți spun,

Iar telefonul îl închid de ciudă,

Pe nimeni să n-aud și să m-audă...

August...

1 August 2015

La început mi-ai spus măcar să gust

Din mărul dat de șarpe, că nu-i bai!

Nu era încă luna August,

Aveam un singur anotimp în Rai.

Sătul de toate și de-atâta bine,

Bogat nu mă știam, dar nici sărac,

Eu, ca Adam, am ascultat de tine

Și de atunci îți fac mereu pe plac!

E August și n-ai liniște deloc,

Iar versul meu se umple de lumină,

Hai s-ascultăm la noapte cum se coc

Merele sub pomul din grădină...