Eu cred...

9 Ianuarie 2016

În ce crezi tu nu trebuie să cred,

Nu te oblig să crezi în ce cred eu,

Atâta știu, de când eram „ciled”

Am crezut și cred în Dumnezeu!

Știu că de atunci mi-e drag înaltul

Și iarba de pe dealuri și livezi,

Îmi spui că dumnezeul tău e altul,

Cu barbă albă și cu ochii verzi...

Când rugăciunea-mi arde sus pe Munți,

Ori trecem amândoi pe-aceeași Vale,

De îmi fac semnul crucii tu te-ncrunți

Și-njuri în lemnul răstignirii Sale!

Nu te-am jignit, nu te jignesc nicicând

Și niciodată nu mi-e fața tristă,

Eu cred în Cel ce-i mai presus de gând

Și-n tot ce simt și știu că El există...

Nicolae Nicoară-Horia

Să citești e mult mai greu...

8 Ianuarie 2016

„E ușor a scrie versuri”,

Să citești e mult mai greu!

Unul, „critic” fără dresuri,

Bâzâie împrejurul meu,

Eu nu am cu el nimic

Și îl rog să mă-nțeleagă

Nu-i dușman și nici amic,

Nici nu știu de ce se leagă

Dacă mintea nu îl doare,

Ori un alt organ vital,

Nu-l trimit nici la plimbare

Nici la birt, nici la spital;

Dacă versul nu-i convine,

„Boala” lui, care persistă

Se tratează mult mai bine

Doar pe cale naturistă.

Dar „neliniștea”-i adâncă,

Duhul rău, cel nesătul,

Poate nu-i botezat încă,

Poate încă nu-i destul...

Nicolae Nicoară-Horia

Când scrie poetul...

7 Ianuarie 2016

Nicio stare ca inspirația

nu-i!

Nimeni

nu o poate atinge,

precum

culorile

din curcubeu!

Când scrie poetul

uitați-vă

cu băgare de seamă

la respirația

lui-

parcă stă de vorbă

cu

Dumnezeu...

Nicolae Nicoară-Horia

Horia...

7 Ianuarie 2016

Sunt om, sunt creștin, nu ateu,

Întotdeauna fără teamă de moarte

Pentru dreptatea neamului meu

Am luptat, nu pentru onoruri deșarte!

În suflet nu mi-a fost niciodată târziu,

Nu mi-am pătat cu nimicuri conștiința,

Judecat de călăi și-osândit de-o să fiu

Iar îmi voi duce până la capăt sentința!

Scriu foile vremii, semnate de „nime”,

Despre copii și femei aruncate în furci,

Trece un duh necurat prin mulțime,

Vânzătorii de țară sunt încă de-atunci,

De HORIA nu mai vreau să audă,

De casa aceea sub cer de Albac,

Peste tot umblă trădătorul de iudă,

Dar sângele meu n-o să tacă în veac!

Nicolae Nicoară-Horia

Se sfințește apa...

6 Ianuarie 2016

Botezul Domnului

Cred în adevărul care mi s-a spus,

În el niciodată nu se face seară,

Astăzi se botează prin cuvânt Iisus,

Apele sub ceruri tainic se înfioară,

Se botează Fiul, cel trimis anume,

Ioan îi recunoaște glasul și se-nchină,

Duhul Lui se-aude iarăși peste lume

Și se umple casa noastră de lumină!

Azi e Boboteaza, sufletul nu minte,

Din vecia-n care ne privești acum,

Doamne al iertării, eu te rog fierbinte

Ne botează gândul obosit de drum...

Prietene de-aproape și din depărtare,

Istovit de sete-apleacă-te și bea,

Se sfințește apa cea vindecătoare,

Fericit e omul care crede-n ea!

Nicolae Nicoară-Horia

Apa cea sfințită...

5 Ianuarie 2016

Ajunul Bobotezei

Ce sete sfântă sufletu-mi aprinde!

Gândul meu stă în genunchi și bea,

Apa cea sfințită nu se vinde,

Nu facă nimenea negoț cu ea!

Precum atunci, în fiecare an,

Cu pașii grei și plini de sănătate

Botezătorul vine spre Iordan,

Să vindece mulțimea de păcate

Și-n fața lui același blând Iisus

I se arată iarăși din lumină,

Un porumbel coboară lin de sus

Și aerul din împrejur suspină...

Ce sete sfântă gândul îmi aprinde!

Sufletul meu stă în genunchi și bea,

Apa cea sfințită nu se vinde,

Nu facă nimenea negoț cu ea!

Nicolae Nicoară-Horia

Mă văd copil...

5 Ianuarie 2016

Ajunul Botezului...

Mă văd copil în ochii tăi

Și curge liniștea în mine

Acolo printre munți și văi

Și toate gândurile-s pline

Precum e sufletul viorii

De cântecul curat, fierbinte

Și simt cum își revarsă zorii

Lumina lor peste cuvinte,

Și simt cum Boboteaza vine,

Un duh cu aripi îngerești

Trimis din zările divine-,

Copilule, ce drag îmi ești!

Nicolae Nicoară-Horia