Eu scriu cuvinte, tu citești idei...

Leverkusen, Joi, 12 Iulie 2018

Te uiți ca amintirea-n ochii mei,

Acolo n-o să afli nicio vină,

Eu scriu cuvinte, tu citești idei

Și gândurile tale se-nlumină;

Ci uită-te în inima mea blândă

Pe care o cunoști ca pe-o copilă,

Cu dorul care veșnic stă la pândă,

De el întotdeauna ți-a fost milă...

Privindu-mă vederea ta e plină,

Precum a fost de la-nceputul ei,

De-o bucurie sfântă și deplină,

Eu scriu cuvinte, tu citești idei...

Nicolae Nicoară-Horia

Să vă știu sănătoși...

11 Iulie 2018

Să vă știu sănătoși, bolnavi niciodată,

Trupul și mintea așa să vă fie,

Din viața aceasta ce ne-a fost dată

Sănătatea e cea mai de preț bogăție!

Fără ea, vă spun cu cinstită durere

Și durerea aceasta e din străbuni,

În zadar pe pământ e orice avere

Pe care cu trudă, sau nu, o aduni!

Sănătatea ține trează și clipa și ora,

Gândul sub tâmple îl simt ca pe-o schijă

Și gândul acesta e-al tuturora:

De ea niciodată nu avem grijă!

Ne ocupăm de nimicuri, de certuri mereu

Sub cerul acesta pe care îl știu

Și-atunci când ne-apasă oftatul cel greu

În trupul vremelnic, e mult prea târziu...

Nicolae Nicoară-Horia

Răsare soarele...

Leverkusen, 10 Iulie 2018

Răsare soarele, „bună dimineața!”

Cu-aceeași Dragoste se uită la mine

Limpezindu-mi sufletul și fața

Și nu îmi spune niciodată- „străine!”

Soarele meu e același de-Acasă,

De pe vârful de Munte, acolo la moți,

Lumina lui niciodată nu mă apasă,

Ea se dăruie pură, egală și pentru toți!

El e același atunci când se duce

Cu fața lui plânsă înspre-asfințit

De răutatea lumii obosit să se culce

Și totuși în zori e mereu fericit.

Sufletul meu e plin ca o rimă

În care toată frumusețea se-adună,

Răsare soarele, ce minune sublimă!

Să ne bucurăm de el împreună...

Nicolae Nicoară-Horia

Călător prin țară străină...

Leverkusen. 9 Iulie 2018

Călătorule, te-am întâlnit pe cale,

Nu știi cine sunt, nu știu cine ești,

Trec pe lângă mine gândurile tale

Și surâzând, surâzând mă privești.

E-adevărat, în țara ta sunt străin,

Dar Aerul și aici mă cunoaște,

Cine sunt anume, de unde vin,

Câtă tristețe și fericire mă paște...

Deasupra noastră e același Înaltul,

Sub tălpile noastre aceeași țărână,

Amândoi avem loc unul de altul

Și sufletele noastre nu se îngână...

Nicolae Nicoară-Horia

Imnul cel nou...

Duminică, 8 Iulie 2018

Sunt departe de tine, Patria mea,

Între zările-acestea, mult mai boeme,

Acolo e cod roșu de vreme grea,

Aici e senin și e cald în poeme...

Lumina îmi picură-n suflet mereu

Rugăciunea ei dinspre dimineață:

Ai grijă, Doamne, de tot neamul meu,

Din somnul de moarte, trezește-l la viață!

Pune-i în gânduri Imnul cel nou,

Dinspre cel vechi parcă mă doare

Nepăsarea ce vine ca un ecou,

Frate Române, până când oare?

Dușmanilor le place, un altul nu vor,

Doar să te știe robit pe pământ,

Să-l scrie poeții cu sângele lor,

Vioara să-l cânte cu glasul ei sfânt,

Să tremure vinul tricolor în pocale!

Sunt departe de tine, Țara mea dragă,

Aș vrea să te știu între hotarele tale

Mult mai deșteaptă și mult mai întreagă!

Nicolae Nicoară-Horia

De unde vine ea...

De unde vine ea...

7 Iulie 2018

„Cred că aveți inspirație din nemărginire!...”

B. L.

Să nu mă-ntrebi de unde vine ea

Ca sufletul adăpostit în mine,

Dacă ți-e sete-apleacă-te și bea,

Din fântâna cu puteri divine...

Poezia vine dinspre Dumnezeu,

De ea, de El, n-am unde mă ascunde

Și simt cum se-nfioară duhul meu

În adevărul lui când îmi pătrunde.

Și mâna mea întotdeauna știe,

Ea niciodată n-a făcut abuz,

Cu dragoste cuvântul dat când scrie

Până se face noapte în auz!

Fără ea e lumea mai săracă,

Ar fi și pustiu și rece între noi,

Nu mă întreba atunci când pleacă,

Dacă mai vine iarăși înapoi...

Nicolae Nicoară-Horia

Să crezi în dragoste...

Vineri, 29 Iunie 2018

„Când iubeşti, trăieşti. În rest, exişti.”

Alexandre Dumas

Să crezi în dragoste nu e un chin

Și-așa e plină lumea de atei,

Icoană sfântă! Pururea mă-nchin

Cu toată ființa mea în fața ei!

Să crezi în Dragoste, cum crede-n nor

Ploaia care cade peste noi

Îngemănați întru același dor,

Sub povară să nu te-ncovoi!

Să credem împreună și mereu

În Adevărul ei care ne-nvață:

Fără Dragoste nici Dumnezeu

Nu există pururea în viață...

Nicolae Nicoară-Horia