Dialog aproape real...

Kuppenheim, 24 Noiembrie 2018

-Alo, Poliția,

E coruptă Justiția!

-Cine anume?

Dați-mi un nume

Mult mai concret!

-Vă spun cu regret

Și fără ocol,

Nu am Protocol

Cu lucruri oculte,

Dar „cazuri” sunt multe

Și-așteaptă un Credo

Plecate la Cedo,

Cum pleacă-n afară

Românii din țară,

Dreptate să soarbă,

Justiția-i...oarbă!

-Eu cum să o-mpiedic?

Să meargă la medic!

Tu care pârăști

O să știu cine ești

Și nu se întunecă

Până nu te judecă

Și n-o să mai spui

Că Justiție nu-i...

-Alo, Poliția?

Nu-i coruptă Justiția!

Confuzie-nseamnă,

Dar ea...e o Doamnă

Plină de grații,

Mituind bărbații

Și ei sunt destui

Mereu nesătui...

Nicolae Nicoară-Horia

Intrarea în biserică...

21 Noiembrie 2018

-Restituiri-

Odată Înțeleptul din mine îmi zise

Și adevărul acesta e încă în floare:

Nu toate intrările ne sunt permise,

Nu toate intrările sunt necesare!

Câteodată pragul de sus te împiedică,

Și cât de înalt e pragul de jos!

De copil am învățat Intrarea-n biserică

Și învățătura mi-a fost de folos!

Acolo, în liniștea gândului sfântă,

Cu sufletul mereu lipit de altar,

Am auzit îngerii cerului cum cântă

Și Cântarea aceea nu e-n zadar!

Acolo mi-a răsărit poemul pe buze

Și-așa mi-a rămas, însetat de lumină,

Cei ce nu intră, să nu mi se scuze,

Pentru toți e aceeași iertare divină...

Și acum Înțeleptul din mine îmi spune,

Și adevărul acesta e încă în floare:

Nu toate intrările din viață sunt bune

Nu toate intrările sunt necesare!

Nicolae Nicoară-Horia

Bă, mă, fă, bre...

20 Noiembrie 2018, spre seară...

Mă doare limba, silabă cu silabă,

Vocalele, consoanele, la fel,

De peste drum 'l-aud pe unul-„bă”!

Și câinele s-a speriat de el...

Nu îl cunoasc și poate e mai bine,

Cum își certa părintele plăpând,

Cu el alături îi era rușine,

Rușinea să îi stea mereu în gând!

Nici ultimul cioban, rămas în urmă

De vremea asta tot mai idioată,

Nu le mai strigă oilor din turmă

Aceste interjecții niciodată...

Nicolae Nicoară-Horia

Întunericul și lumina...

20 Noiembrie 2018

Lumina întunericul îl știe,

El a fost de la-nceputul ei,

Fără ea nici n-avea rost să fie,

Fără ea nici nu avea temei!

Cu drag această lecție de viață

Am învățat-o și-o repet mereu

Când mă trezesc în orice dimineață

Din rugăciunea către Dumnezeu!

Unul destramă, cealaltă adună

Șederea noastră pe acest pământ,

Lumină și-ntuneric, dimpreună

Au plămădit Poemul care dunt...

Nicolae Nicoară-Horia

Mi-a rodit țarina...

Duminică, 18 Noiembrie 2018

„Mi-a rodit din belşug ţarina ...

Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani;

odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te.

Dar Dumnezeu i-a zis:

Nebune!

În această noapte voi cere de la tine sufletul tău.

Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?”

Ev. Luca 12, 16-21

-Cuvinte duminicale-
-Restituiri-

Nici hambare
Nu am
Aici
Pe pământ...
Sărac sunt,
Doamne,
Dar
Şi mai săraci
Ca mine
Sunt!
Bucuraţi-vă,
Voi,
Secerători!
Mi-a rodit ţarina
Sufletului,
În
Zori...

Nicolae Nicoară-Horia

Centenarul nepăsării noastre...

Duminică, 18 Noiembrie 2018

Zările nu sunt întotdeauna albastre,

Nimeni, nu le-a atins veșnicia vreodată,

Vine Centenarul nepăsării noastre,

Din Ziua aceea ce ne-a fost dată!

Mi-e sufletul ca o Câmpie la Blaj,

Precum era atunci, primăvara,

Sufletul meu, din același durut aliaj

Din care mi-e plămădită și Țara!

Arad-Alba-Iulia, Decembrie-ntâi

Ne-a fost izbăvirea și-așa va rămâne!

Cu somnul nepăsării la căpătâi

E vremea deșteptării, Române!

Cu-aceeași credință zilnic mă rog

Din ungherul Clipei când scriu,

Ca pe un frate mai mare te rog,

Odată, poate, va fi prea târziu!

Nicolae Nicoară-Horia

Pleacă și toamna...

Vineri, 16 Noiembrie 2018

Pleacă și toPleacă și Omul care-și petrece

Și-n urmă rămâne de-a pururea zarea;

amna, nu-i nimic să nu plece,

Bucuria, tristețea, cântecul, floarea,

Fără ea nu-i cuvântul și nicio tăcere,

Fără ea ochii tu știi că mă dor,

Toate pe lume sunt doar o părere,

Trecutul, prezentul mereu viitor!

Vântul aleargă prin frunze năuc,

În curând peste ele-o să cadă zăpada

Și eu la vreme o să mă duc

Lăsându-mi neterminată Balada...

Durerea nescrisă e-atât de albastră!

Pleacă și toamna? Să plece nu vrei

Și Clipa aceasta e încă a noastră,

Să ne bucurăm împreună de roadele ei!

Nicolae Nicoară-Horia