Duminică,
18 Noiembrie 2018
Zările nu sunt
întotdeauna albastre,
Nimeni, nu le-a
atins veșnicia vreodată,
Vine Centenarul
nepăsării noastre,
Din Ziua aceea ce
ne-a fost dată!
Mi-e sufletul ca o
Câmpie la Blaj,
Precum era atunci,
primăvara,
Sufletul meu, din
același durut aliaj
Din care mi-e
plămădită și Țara!
Arad-Alba-Iulia,
Decembrie-ntâi
Ne-a fost izbăvirea
și-așa va rămâne!
Cu somnul nepăsării
la căpătâi
E vremea
deșteptării, Române!
Cu-aceeași credință
zilnic mă rog
Din ungherul Clipei
când scriu,
Ca pe un frate mai
mare te rog,
Odată, poate, va fi
prea târziu!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu