Urmele mele...

13 Noiembrie 2018

Urmele mele sunt peste tot

Acolo în Munții cu aur sub tâmple,

Să le mai caut azi nu mai pot,

Orice minune de-ar fi să se-ntâmple

Pe copilul din mine nu-l mai cuprinde

Copilăria uitată între izvoare,

Cu dorul prin viață mereu de merinde

Depărtarea de-acasă îl strigă și-l doare!

De nicio plecare nu mi-e mai frică,

În Rugăciune plec doar când mă rog,

În aer, în piatră, în frunza ce pică

Mi-am lăsat urmele, pururi zălog...

Vor fi urme odată și printre stele,

Urme de dragoste uitate sub măr,

Cel care calcă vreodată pe ele,

Ajunge în cel mai curat adevăr...

Nicolae Nicoară-Horia