Vara dintre noi...

31 Mai 2019

Cât de flămândă-i clipa dintre noi,

Din Veșnicia care ne-a fost dată!

N-auzi cum vine vara înapoi,

Deși n-am alungat-o niciodată?

Sub zările cuvântului, albastre,

Copilăria nu ne mai încape,

Sunt tot mai albe lanurile noastre,

Iar vremea secerișului e-aproape

Și tu te odihnești în ochii mei

Cum norii după ploaie se răzbună,

Floarea s-a-mplinit în rodul ei

Ce l-am visat odată împreună!

Viselor noi nu le-am pus hotarul,

Toate sunt de-atunci la locul lor

Ne intre dar în suflet Cireșarul

Cu toate bucuriile din Dor!

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov

Să nu te bucuri...

Joi, 30 Mai 2019

Să nu te bucuri de răul nimănui,

Oricât ți-a fost în viață de dușman,

Nimic mai scump ca Adevărul nu-i!

Pilat din Pont în fiecare an,

Precum e-orânduala firii dată,

Stă-n fața lui Iisus nevinovat

Și-n jurul lui mulțimea-nfuriată

Tot pe Baraba-l vrea eliberat!

Cel judecat și răstignit pe cruce

I-a iertat pe fiecare-n parte,

Dragostea, cu miezul viu și dulce,

Niciodată ea nu are moarte!

Cu vorba și cu fapta pe pământ

Cine-a greșit, greșitul să plătească,

Nimeni dintre noi nu este sfânt,

Nici mai presus de firea omenească!

Nicolae Nicoară-Horia

Izbăvește-mi, Doamne, neamul și țara...

28 Mai 2019

„Și de umbra ta să te ferești!”

Sfatul acesta știu de unde vine,

Nu mai ai voie să spui ce gândești,

Aproapele nu e de-acord cu tine;

Te suspectează și cel de departe,

Nici cu el nu mai poți să te-mpaci

Și omul, întreg la minte, se împarte,

Dacă-i vorbești nu-i bine, nici să taci...

Cuvântul îmi arde pe buze ca para

Și lumina se mistuie-n sufletul meu:

Izbăvește-mi, Doamne, Neamul și Țara

Și le pune Adevărul în curcubeu!

Nicolae Nicoară-Horia

Sufletul...

29 Mai 2019

„Sufletul are greutatea unei privighetori,

21 de grame...”

De copil mi-am pus această-ntrebare:

Ce-i sufletul? Întrebarea nu este-n zadar,

Sufletul meu- ca o privighetoare?

Deocamdată nimeni nu l-a pus pe cântar,

Cum n-a pus întunericul și nici lumina,

Ca Om ce sunt aici prin trupul meu

Îi aud și îi simt „suflarea,” divina,

Legământul dintre mine și Dumnezeu!

Sufletul nimeni nu poate să-l facă,

Zadarnic încearcă orice păgân,

Omul nu știe când vine, când pleacă,

Nimeni pe suflet nu e stăpân!

Oamenii se ceartă în van totdeauna,

Fiecare crezând în religia lui,

Suflet sau spirit nu e totuna,

Dar unul fără altul pururea nu-i!

Nicolae Nicoară-Horia

Ciuma...

Luni, 27 Mai 2019

Bântuie o ciumă prin cetate,

Roșie sau neagră nu mai știu,

M-am săturat de ură și de toate

La câte martor mi-a fost dat să fiu!

Vederea lăcrimează-n ochii mei,

Sărmanii, câte le-a fost dat să-ndure!

Se sfâșie românii între ei

Ca fiarele sălbatice-n pădure!

Frații care-au supt aceeași țâță

Își osândesc părinții, ce blestem!

Cei ce stau pe margine i-ațâță,

Degeaba la concordie îi chem!

Și vremea parcă în ceasornic bate

Tot mai obosită și mai rea,

Bântuie o ciumă prin cetate,

Oameni buni, feriți-vă de ea!

Nicolae Nicoară-Horia

Apa vie...

Duminică, 26 Mai 2019

„Eu sunt cel ce vorbesc cu tine.”

Ev. Ioan 4, 5-42

-Restituiri-

I-a zis Iisus femeii-„Dă-Mi să beau!”

Lângă fântână, ostenit de drum,

„Dă-Mi să beau!” Ne spune El acum-

Dar cumpene fântânile nu au!

Samaritean, evreu, sau orișicare

Ți-e numele rămas de la botez,

E Unul singur- neclintitul Crez-

Setea e-aceeaşi pentru fiecare

Şi apa din fântână e la fel,

Izvoarele nu au un grai anume,

Noi, de-aici, vremelnicind prin lume

Uităm că însetatul este El!

............................................

Acum, când scriu această Poezie,

Străinul cel de dincolo de rază,

Iisus Hristosul este, apa vie-

Ferice dar, de cel ce însetează!...

Nicolae Nicoară-Horia

Florile...

Arad, 25 Mai 2019

Mă întreb și eu adeseori,

Ca om ce sunt între văzduh și glie:

Ce ne-am face, Doamne, fără flori,

Ce ne-am face fără Poezie?

Roade fără ele nici nu sunt

Și nici lumea nu ar fi frumoasă,

Ce s-ar face fără de cuvânt

Gura mea, aceasta, păcătoasă?

Știu răspunsul dat la întrebare,

Tot am spus și tot repet mereu

Și femeia are trup de floare

Ce mi-a dat-o bunul Dumnezeu!

Fără ea pustie-i viața noastră,

Casa și grădina sunt la fel,

Dar nu stă închisă în fereastră,

Floarea asta are-un singur țel...

Nicolae Nicoară-Horia