Îmbrățișarea...

Kuppenheim, Baden-Württemberg

Luni, 9 Decembrie 2019

Te îmbrățișez! Minunate cuvinte!

Ele vin întotdeauna de sus,

Iuda-vânzătorul-își aduce aminte

Cum L-a vândut atunci pe Iisus...

Îmbrățișarea este cel mai frumos ritual,

Brațele Omului niciodată nu dor,

Nici râul nu doare din mal în mal

Cu Iubirea curgându-i de la izvor;

Fără îmbrățișare zborul nu există

Și via-i sălbatică fără araci,

De-aceea, te rog, să nu mai fii tristă,

Îmbrățișează-mi Poemul și taci!

Îmbrățișează Aerul gândului meu,

Din fiecare seară, ori dimineață,

El este lângă tine, la bine și la greu,

Cu brațele-ntinse mereu spre viață...

Nicolae Nicoară-Horia

Mamă, spune-mi o poveste...

Kuppenheim, Baden-Württemberg

Duminică, 8 Decembrie 2019

Mamă, spune-mi o poveste

Nu cu ce a fost odată,

Cu tristețea care-mi este

Astăzi când te știu plecată

Tot muncind prin țări străine,

Doamne-Doamne, până când?

Și nu vii, nu vii la mine

Să-mi vezi ochii lăcrimând

Cu bunicii mei, sărmanii,

Triști și abătuți și ei

Numărându-și din gând anii

Cei puțini, bolnavi și grei,

Ce le-au mai rămas din soartă

Tot privind în urma lor

Cum le bate vântu-n poartă,

Cum încărunțesc de Dor!

Fruntea de copil asudă,

Sufletul plin de suspine,

La ce bun atâta trudă

Când cei dragi nu-s lângă tine?

Și povestea mi se pierde,

Vameșii stau la hotare,

Țara asta nu ne vede,

Pe ea, Doamne, nu o doare?

Ne-au „diasporat” păgânii,

Neamul în dureri se-mparte,

Când se vor trezi românii

Din aleanul cel de moarte?

Luna tristă sus pe creste

Arde și ea lăcrimând,

Spune-mi, Mamă, o poveste

Seara când te culci în gând...

Nicolae Nicoară-Horia

Din singurătate...

Kuppenheim, 7 Decembrie 2019

„Dumnezeu s-a-nchis în sine ...”

V. P.

Grea, precum Singurătatea nicio suferință nu-i!

„Să nu fie Omul singur!” Doamne, ce oftat înalt!

Dumnezeu nu se închide niciodată-n Sinea Lui,

El este mereu în tine și în ea și-n celălalt...

Când cuprins de-amărăciune din ființa ta prea tristă

Omule, ce treci prin viață, între rugă și insultă,

Dacă-L strigi și nu-ți răspunde să nu spui că nu există,

Dumnezeu, cuprins de milă de oriunde El te-ascultă!

De jigniri și de blesteme să nu faci nicicând risipă

Și ajuns la disperare nu-L blama-ndemnat de cine?

Spune-n cerul gurii tale: „treacă și această clipă!”

El, Răspunsul, niciodată nu-l vei ști atunci când vine;

Dumnezeu nu se închide-n Sinea Lui de crisalidă,

Pe pământul plin de patimi, de gunoaie și noroi

În zadar încearcă unii din Scriptură să-L ucidă,

Duhul, Cel Atotputernic, este pururi peste noi...

Nicolae Nicoară-Horia

Umbra vine din lumină...

Kuppenheim, 4 Decembrie 2019

„Umbra vine din lumină”,

Doamne, ce frumos mi-ai spus!

Ană, inima mi-e plină,

De Colindul cel de sus...

Gerul și el se înmoaie

Până sus la Dumnezeu,

Moș Crăciun, Moș Nicolae,

Împreună vin mereu

Pe la toți copiii mici,

Prin zăpadă, vânt, noroi,

Care poate n-au bunici,

Care n-au ghetuțe noi;

Am și eu aici deoparte

Jucării și alte cele

Să le ducă mai departe,

Să se joace ei cu ele...

Aud Pruncul cum suspină

Colo-n leagănul cel sfânt,

Umbra vine din lumină

Și lumina din Cuvânt...

Nicolae Nicoară-Horia

A căzut zăpada...

Kuppenheim, 3 Dcembrie 2019

A căzut zăpada peste casa mea,

Troienindu-mi pașii, gândurile, anii,

Albul ei m-apasă ca o cergă grea,

Precum pe altare sfintele litanii

A căzut zăpada, ce cădere înaltă!

Mi-a fost dor de fulgii vălurind sub cer,

Sufletul din mine ca un prunc tresaltă,

Veșnic lui nu-i pasă că afară-i ger!

A căzut zăpada pentru-ntâia oară

Și cu ea deodată sus pe Dealuri lin

Murmură Colindul, îngeri parcă zboară:

În curând se naște Fiul Cel Divin!

Doamne, ce cuvinte! Cât de luminoase!

A căzut zăpada peste-Acasa mea,

Nimeni nu-i acolo, storurile-s trase,

Dincolo lumina stă-n genunchi și ea...

Nicolae Nicoară-Horia

Patria, ca un ochi...

Kuppenheim, 1 Decembrie 2019

Se uită străinii la tine de departe,

Chipul tău cât de mult se aseamănă

Cu Ochiul cel viu, fără moarte,

Patria mea, cu veșnicia geamănă!

Ce limpede ți-a rămas peste veacuri retina,

Sângerând uneori, umbrită mereu,

De la facerea lumii adăpostește lumina

Pe care a zis-o aici Dumnezeu!

Deșartă e truda, niciodată nu vor

Putea să-ți întunece vederea de-afară,

Pentru cea dinăuntru nu există zăvor-

La mulți ani! Prea duruta mea Țară!

Nicolae Nicoară-Horia

Ocrotește-i, Doamne, pe români!

Kuppenheim, 30 Noiembrie 2019

Azi de Ziua Sfântului Andrei

Trimite, Doamne, pace-ntre români,

Pune de-a pururi dragostea-ntre ei,

Și-n Țara lor să fie iar stăpâni!

Să-i ocrotești de duhul cel viclean

Ce bântuie hai-hui, precum strigoii,

Redă-le bucuria din alean

Și din trecutul, cel uitat, eroii;

Pune dușmanii Patriei sub cruci!

Cu toată-agoniseala din batistă

Pe cei plecați de-acasă să-i aduci

Și fața lor să nu mai fie tristă!

Redă-i curajul Nației române,

Să fim ce-am fost de la-nceput de lume,

O Dacie, rotundă ca o pâine,

Cu Adevărul sfânt, cel scris în nume!

Se tulbură izvoarele-n fântâni,

Fă îngerul în ele să coboare,

Ocrotește-i, Doamne, pe români

Și nu-i lăsa înfrigurați sub soare

Și încă te mai rog, ca pe un Tată,

Cât mai avem aici din ce-am avut,

Să ne zidești speranța dărâmată

În sufletul ce încă nu-i vândut!

Nicolae Nicoară-Horia