Kuppenheim,
Baden-Württemberg
Duminică,
8 Decembrie 2019
Mamă,
spune-mi o poveste
Nu cu ce a
fost odată,
Cu tristețea
care-mi este
Astăzi când
te știu plecată
Tot muncind
prin țări străine,
Doamne-Doamne,
până când?
Și nu vii,
nu vii la mine
Să-mi vezi
ochii lăcrimând
Cu bunicii
mei, sărmanii,
Triști și
abătuți și ei
Numărându-și
din gând anii
Cei puțini,
bolnavi și grei,
Ce le-au mai
rămas din soartă
Tot privind
în urma lor
Cum le bate
vântu-n poartă,
Cum
încărunțesc de Dor!
Fruntea de
copil asudă,
Sufletul plin
de suspine,
La ce bun
atâta trudă
Când cei
dragi nu-s lângă tine?
Și povestea
mi se pierde,
Vameșii stau
la hotare,
Țara asta nu
ne vede,
Pe ea,
Doamne, nu o doare?
Ne-au
„diasporat” păgânii,
Neamul în
dureri se-mparte,
Când se vor
trezi românii
Din aleanul
cel de moarte?
Luna tristă
sus pe creste
Arde și ea
lăcrimând,
Spune-mi,
Mamă, o poveste
Seara când
te culci în gând...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu