Poemul dintre noi...

Kuppenheim, Baden-Württemberg

19/20 Decembrie 2019

Tu te gândești la mine, mereu întrebătoare,

Precum lumina plânsă din ochii lui Orfeu:

În noaptea care vine, ce-o să mai scrie oare?

Iar gândul tău adoarme cuminte-n gândul meu...

Eu te privesc din umbra singurătății mele

Cum liniștea se-așterne pe chipul tău de zeie,

De parcă se-ncovoaie și cerul greu de stele

Cu ruga lui nespusă, deasupra ta, femeie.

Mi se-nfioară mâna și sufletul flămând

Și parcă dintr-odată aud cum cum vin șuvoi,

Nici eu nu știu de unde, cuvintele pe rând

Și-ncet, încet răsare Poemul dintre noi...

Nu simți nicio durere, nicicând să nu te doară,

Când fără tine Viața e pulbere în vânt,

Parcă-ți aud oftatul-ce naștere ușoară!

Tot ce e viu pe lume se naște din cuvânt...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov