Kuppenheim,
Baden-Württemberg
20/21
Decembrie 2019
Când tac între cuvinte,
când le scriu
Cu mâna mea, statornică
în toate,
Ce vârstă are sufletul
nu știu,
Atâta doar, că-i plin de
bunătate!
Că mi-a fost dat prin
Viață să mă-ndrume
Nu sunt stăpânul lui,
nu-i sunt nici sclav,
De când mă poartă
fericit prin lume
El niciodată nu mi-a fost
bolnav;
Cu el nu-i Omul obosit și
singur
Prin Viața asta, veșnic
pelerin,
Sufletul meu, tu îl
cunoști, desigur
Nu ți-a rămas intrus și
nici străin.
Și dacă vrei să îl
alungi vreodată,
Dacă îl strângi în
brațe cu răbdare,
Te rog ca, pe-o minune
dezlegată,
Nu-l întreba nicicând ce
vârstă are...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu