Kuppenheim,
Baden-Württemberg
31
Decembrie 2019/1
Ianuarie 2020
Se duce anul ca taifunul,
Nu-i cine să-l oprească-n drum,
Sunt mai încărunțit cu unul
Și mult mai înțelept de-acum!
Un altul e atât de-aproape,
Îi simt căldura pe obraz,
Nicio tristețe nu mă-ncape,
Miroase-a cozonaci și-a brazi
Și cineva din zare, iată
Se uită-n ochii mei cu drag,
Iar sorcova cea minunată
Eu v-o trimit de-aici în prag,
Ferice de cine-o primește
Și toată Dragostea cu ea,
Copilul ce vă sorcovește
În schimbul ei nimic nu vrea!
Urarea lui în veci de veci
Prin orice viscol ea străbate,
Vă fie Anul douăzeci
Plin de-adevăr și de dreptate
Și mai presus de gândul meu
Cu sănătatea-ndestulată
Să v-alduiască Dumnezeu,
Acum și în Viața toată!
Să nu mai fim pribegi prin lume,
Cu Doina dorului de mână,
Iar Țara ce-o purtăm în nume
Mereu întreagă să rămână!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu