Kuppenheim,
Baden-Württemberg
30
Decembrie 2019
Stau ca hamangistul singur și mă mir,
Am citit azi-noapte un anunț bizar
Dintr-un Sat pe poarta unui cimitir:
Închis deocamdată pentru inventar...
Se-auzea doar vântul a pustiu cum urlă,
Căutam bezmetic drumul dintre case,
Înghețase limba-n clopotul din turlă
Și simțeam cum bezna îmi pătrunde-n oase!
Sus pe ceruri luna, palidă și mută,
Din Copilărie se uita la mine
Mângâindu-mi fruntea și acum durută,
Vai, ce întuneric! Și de unde vine?
Nicio vietate, nici măcar un câine
Să îmi latre umbra, rece, vinovată,
Unde ești, Ioane? Unde ești, române?
Unde e Colindul cel de altădată?
Ei, colindătorii, au plecat departe,
Nu-mi răspunde nimeni, morții dorm sub glie,
Doamne, niciodată n-am crezut în moarte,
Dar te-ntreb, Părinte, cine să-i învie?
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu