Un sfânt fior în suflet îmi pătrunde:
„Ce faci Bătrâne?” Parcă îți aud,
Glasul tău venind de oareunde,
Strigându-mă din verdele cel crud...
Te scriu încet, gândindu-mă la tine,
E Ziua ta de pe pământ rămasă
Și „îngerul cel blond” tăcut îmi vine,
Iar vinul roșu tremură pe masă...
Ce Duh înalt îmi trece-acum prin vie!
Ce faci Bătrâne, cum îți mai petreci?
Hai să ne-mbătăm cu Poezie,
Să nu ne mai trezim din ea în veci!
Joi, 31 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Te uiţi
La mine
Dureros părinte,
Cum se uită
Floarea-n fructul ei,
Cine-i străinul
Care-mi stă înainte,
Uitarea asta-nlăcrimată,
Ce-i?
Ca un ecou
Cu zările surpate
Mi-e sufletul
Când scriu
Şi plâng
Şi tac,
Ce viscol surd
Prin ochii
Tăi
Se-abate!
Vai,
Boala
Asta,
Doamne,
N-are leac?
Iertată-mi fie dar
Tristețea
Mea,
Ea nu e cumpărată
Cu arginți,
Cealaltă boală,
Știu,
E mult mai grea,
Atunci când pruncii
Uită
De părinți...
Nicolae Nicoară-Horea
Trece vremea, vremea trece oare?
Nu știu adevărul nicidecum,
Martie e gata de plecare,
Aprilie, Prierul, e pe drum...
E rece noaptea, rece și adâncă
Și luna parcă-i obosit străjer,
Frunza nu e împlinită încă,
Nici stelele nu au odihnă-n cer.
Greierii nu cântă, dinspre zare
Nu se-aude cip de rândunele,
Trece vremea, trecerea mă doare,
Cât de devreme-s gândurile mele!
Sufletul meu în liniște se scaldă,
Parcă și el tânjește după ploi,
Pune-mi mâna ta pe frunte, caldă,
Să-nmugurească Dorul dintre noi...
29 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Întotdeauna am crezut în Buna Vestire
Cea făcută de înger trimis pe pământ,
Cu sufletul plin de-o slăvită Iubire
Zilnic o mărturisesc prin cuvânt!
Cu ea niciodată n-am făcut troc,
Vestea nu-i veste doar pentru tine
Și nici lumina gemând sub obroc,
Fericit mi-e gândul atunci când vine!
Noaptea când vine nu uită s-adaste
Plini de speranță pe margine zorii,
Peste tot dau târcoale veștile proaste,
Omule, ia seama cine sunt „vestitorii!”
Pentru Vestea cea bună, trimisă de sus,
Nu poate nimeni să mă condamne!
Precum Fecioara, întotdeauna am spus:
„Facă-se de-a pururi Voia Ta, Doamne!”
Vineri, 25 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Înverzește de dragoste pădurea de-acasă,
Cât de mult i-am iubit primăvara din crâng
Și iarba aceea, cu Dorul de coasă,
În brazde prelungi să o strâng!
Pe dealuri pașii mei risipiți mă adună,
Văzduhul întreg e-atât de flămând!
Pe Copilul de-atunci, cu mieii-mpreună,
Îl aud cum îmi zburdă prin gând...
Mama frământă aluat pentru mâine
Cu mâinile ei, ca o boare subțire,
Doamne, ce sfânt e mirosul de pâine
Și cât de aproape e Buna Vestire!
Joi, 24 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Se roagă Sfântul Ardealului în peștera lui,
Lacrimile Rugăciunii urcă spre Dumnezeu:
„Doamne al Păcii, pune capăt războiului,
Miluiește popoarele și pe neamul meu!
Stropește sufletele noastre cu isop,
Fărădelegilor lumii pune-le frâie...”
Cuvintele-acestea se aud la Prislop
Și Aerul din jur miroase-a tămâie...
Se roagă Sfântul Ardealului, precum
Se ruga, în vremea deșartă, străină...
Întoarce, Părinte, dușmanii din drum,
Să piară-ntunericul strivit de Lumină!
23 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
„...România va fi înconjurată de flăcări”
Arsenie Boca
„...focul și distrugerile o vor înconjura,
dar ea (România) va rămâne neatinsă”.
Profețiile lui Sundar Singh
Dacie, Dacia mea nepieritoare!
Întotdeauna ți-am iubit verdele crud,
Răstignirea pe cruce știu că te doare,
Sentința în fiecare zi o aud!
Aici, cu toate cuvintele dimpreună
Pe-altarele tale mă rog și mă-nchin,
Nu poate nimeni opreliști să-mi pună,
Dumnezeu niciodată n-a fost un străin!
Aici, în Patria ce ne-a fost dată,
Zidită din Dragoste și nu din neant,
Șovin Dumnezeu nu a fost vreodată,
Ci bun, milostiv, poate prea tolerant...
De la răsăritul Vederii și până-n apus,
Orbiți de aceeași deșartă mânie
Dușmanii de-a valma au venit și s-au dus,
Dar tu ai rămas în cuvânt-Românie!
Nicolae Nicoară-Horia
