COPCHILUL FLĂMÂND...

5/6 iunie 2009.


Mi-e gândul acum obosit de Câmpie,
Nici nu mai ştiu dacă tu mă asculţi,
Din Poemul acesta care mă scrie
Sufletul meu e acolo în Munţi...

Ce Rugă înaltă, fierbinte mă leagă
De toate altarele neamului meu-
Ardealul, Muntenia, Moldova întreagă,
De tot ce-a lăsat aici Dumnezeu!

Ce-i oare, Doamne, vraja nebună
De nu mai am linişte? Oriunde mă sunt
Pământul naşterii mele mi-adună
Tăcerile Dorului arse-n cuvânt!

Cu paşii desculţi înspre Casa-Lumină
Rămasă pe Dealul cu nume rotund,
Seară de seară se-ntoarce la cină
Poetul din lume, Copchilul flămând...