Gândul ce ţi se-aşează pe frunte Aşterne petale de vers pe coli albe E gând ce-i născut, acolo în munte Din care-mpletit-ai gingaşe salbe.
Dăruind cu migală spre cei ce aşteaptă Din inimă spus, cu dar de Lumină Pornită din suflet , pe Calea cea Dreaptă Cuvânt ai sădit dintr-o sfânta grădină.
Gradina de flori făurite din slove Ce zbucium ascund şi-adevăr deopotrivă Rămâne durută sub ploaie de nove Şi mulţi nu pricep... de ce sunt in derivă...
Dar eu pricep...prietene! eşti acelaşi ADEVĂRAT pe care-l ştiu!
Mi s-a spus că sunt un prinţ, "un prinţ al tuturor şi-al nimănui", un prinţ din veci şi-n veci fără coroană...
De când mă ştiu am locuit în tiparele mele fireşti şi m-am simţit bine acolo.
De când mă ştiu am urât nedreptatea, mizeria, minciuna, linguşirea, cerşetoria...
Am crescut lângă demnitatea brazilor mei, lângă tâmplele unui Deal, mereu tras pe roată...
Cognomenul Horia vine dinspre amintirea inimii Lui, dinspre amintirea inimii fără mormânt...
Ce vină port că seamăn cu El?..
Sunt ani de când învăţam copăcel să vin în lume, în lumea aceasta plină de frumuseţiile şi invidiile ei.
Mâine- poimâne mă voi duce şi eu, asemenea plecaţilor mei şi ţărâna uitării va cădea peste umerii gândului meu...
Câteodată, în clipe de cumpănă grea, mă simt obosit, scârbit de răutatea lumii.
Atunci închid ochii, cei din afară, şi tac, tac şi ascult vremelnicia ei.
Şi uite aşa învăţ mereu să respir, cu Abecedarul aerului în mâini...
2 comentarii:
Ba da, Horia!
Gândul ce ţi se-aşează pe frunte
Aşterne petale de vers pe coli albe
E gând ce-i născut, acolo în munte
Din care-mpletit-ai gingaşe salbe.
Dăruind cu migală spre cei ce aşteaptă
Din inimă spus, cu dar de Lumină
Pornită din suflet , pe Calea cea Dreaptă
Cuvânt ai sădit dintr-o sfânta grădină.
Gradina de flori făurite din slove
Ce zbucium ascund şi-adevăr deopotrivă
Rămâne durută sub ploaie de nove
Şi mulţi nu pricep... de ce sunt in derivă...
Dar eu pricep...prietene! eşti acelaşi ADEVĂRAT pe care-l ştiu!
Trimiteți un comentariu