24 iunie 2009.
„Mi-e dor de un cuvânt/ pe care nu l-a rostit/ nimeni.”
Grigore Vieru
Poezia mea...nu e din plâns,
Are ceva din Lacrimă răsfrânt,
De peste tot în Ochiul ei am strâns
Lumina-mpărtăşită din cuvânt...
De mă citiţi măcar să fiţi mai buni,
Acolo toate armele se tac,
Acolo e şi freamăt de goruni
Din Dorul Iancului fără-de-leac...
Acolo-mi sunt de fapt strămoşii toţi,
Punctele noastre, pururi cardinale,
Acolo este Neamul meu de Moţi
Rămas de la-nceputul lumii Sale...
Poezia mea...din râs nu este,
Are atâta Dimineaţă-n ea
Şi-s fericit ca soarele pe creste
Când soarbe rouă din privirea ta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu