26/27 Nov. 2010.
Dă-mi voie să fiu trist şi eu de-acum
Şi toamna asta iară mi se duce,
A mai rămas, cât mi-a rămas din drum
Până mă voi ajunge lângă cruce?...
Am alergat destul în urma mea
De-a obosit şi drumul sub picioare-
Dă-mi voie să fiu trist precum o stea,
Dintre toate, cea mai căzătoare...
Să vină iarna şi zăpada vie
Să mă îngroape în mormântul ei,
Aşa cum sunt demult în Poezie-
Dă-mi voie să fiu trist, tristeţea- ce-i?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu