8 Nov. 2010.
Întotdeauna când mi-e greu
Simt mâna Cerului pe frunte,
De-o vreme obosesc şi eu,
Precum cosaşul de la Munte
Şi iarba mea dintre cuvinte
E tot mai-naltă şi mai deasă,
Îmi stăruie durut în minte
Un prag nevindecat de-Acasă...
De după storurile nopţii
Mă văd Copilul care-am fost
Cu tulnicul pe care Moţii
L-au dat să-i fie adăpost...
Un dor din Dorul lui mă cheamă
Şi nu-i tăcere să-l înfrunte-
Întotdeauna când mi-e teamă
Simt mâna Cerului pe frunte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu