9 Nov. 2010.
Nu pentru stele scriu, nu pentru stele
Ci pentru ochii vindecaţi de ploi
Cât vor mai sta-n lumină printre voi
Mâna mea şi gândurile mele...
Te iubesc! Aşa mi-ai spus în zori,
Nici nu mai ştiu anume cine eşti,
Ce fericită sunt când mă trezeşti
Din versurile tale deseori
Şi se pogoară-n sinea mea înaltul,
Ca mine vor fi multele ispite-
Prin ramurile mele desfrunzite
Ţi-am auzit înmugurind oftatul...
Copil, părinte şi ce-o să mai fiu
Pe-acest pământ şi printre alte cele,
Nu pentru stele scriu, nu pentru stele,
Nici nu mă vreau în locul lor să fiu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu