Duminică, 16 Iunie
2013
Mama...
„Nu mai pot
vorbi”, ce grea durere!
Cum arde fruntea ei ca o
văpaie!
De peste tot nu-i nici o
adiere,
Simt sufletul în mine cum
se înmoaie
Ca ceara lumânării de
pe-altar,
De-o vreme, precum
buchisam la școală,
Învăț ce-i Viața, din
Abecedar,
Ce-i viața care din
mormânt te scoală...
Duminică-i acum, ea n-o
mai știe,
Nici pe străinul care-i
stă înainte-,
Sub mâna mea cu liniște
când scrie,
Ascult cum cade rouă din
cuvinte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu