Duminică, 16 Iunie
2013
Nu scapă
nimeni nemustrat la vamă,
Vai de cei
ce n-au avut o mamă,
Vai de
orice mamă fără prunci!
Iubiți-vă
părinții din porunci!
În Casa
mea, din lemn și din lumină,
Oricine
poate împăcat să vină,
Eu n-o
să-i cer chirie nimănui,
Ea
niciodată încuiată nu-i!...
Să-i
treceți pragul, dar cu gând curat,
De-acolo
nu-i nimica de furat,
Acolo încă
stau la sfat domol,
Și-i
luminează lampa de petrol
Martorii
mei de-o viață în cuvânt,
Cei
plecați, cu cei care mai sunt,
Mereu
i-aud la cină cum mă cheamă-
Nu scapă
nimeni necertat la vamă...
Un comentariu:
Retin strofa a doua ca pe o icoana!
Poezia are mici nepotriviri de incantatie si o alaturare de stari diferite si necomplementare, contrastul nerodind frumuseti ci retineri...
Prima strofa este o suma de mustrari care se incheie cu o porunca, "iubiti-va parintii", si raman cu sentimentul ca trebuie sa ii iubesc de frica pedepselor...
Strofa a treia contine o afirmatie indusa, grea, dupa parerea mea!
"Acolo nu-i nimica de furat"...
In lumea credintei, in lumea aomenilor cu sufletul curat, in lumea caselor de lemn si de lumina puneti accentul pe aceasta tara, de parca ar fi un certificat...
Si incheiati "in cerc", mustrarea se pare ca este pilonul credintei...
Retin strofa a doua, icoana in cuvinte, simbol al Apusenilor!
Cu respect,
Vasile D.
Trimiteți un comentariu