Vineri,
25 Aprilie 2014 (Izvorul Tămăduirii...)
Întotdeauna
am iubit izvoarele!
Copil,
acolo în Munți,
îmi
spălam în ele
fața,
picioarele...
Toată
copilăria
mi-am
petrecut-o
între
aceste
sfinte
odoare.
Se
umple sufletul meu
când
scriu
de
o lumină vindecătoare!
De
arșița vremii
nici
nu-mi mai pasă;
mă
simt și acum
atât
de viu
în
brațele lor!
Fericit
e cel ce lasă
în
urma lui
un
drum
și
un
izvor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu