Duminică,
28 Octombrie 2018
In memoriam Ioan
Nicoară
A
trecut un an de când
Trupul
tău bătut de brumă
De pe
Dealul greu de gând
Cobora
tăcut în humă
Și
în urma lui pe cale
Curgeau
lacrimi spre Vâlcea,
Prin
păduri cu-atâta jale
Vântul
toamnei murmura...
Iartă-mă,
Ioane dragă,
Deocamdată
am rămas
Și
îmi cânt durerea-ntreagă
Pân'
la Marele Popas...
Lângă
crucea ta cernită
Stau
acum și mă închin,
Dar
la vremea potrivită
Înspre
tine și eu vin...
Lângă
bunul Dumnezeu
Și
de-a pururi printre sfinți,
Mă
întrebi și azi mereu:
„Nicule,
tu cum te simți?”
Îmi
cunoști răspunsul, știu,
Eu
degeaba îl amân:
„Mă
simt binișor, sunt viu!”
Și
așa o să rămân...
Cum
aș vrea să fim iar prunci,
Să
urcăm de-a valma coasta!
A
trecut un an de-atunci,
Toate
trec pe lumea asta...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu