22
Octombrie 2018
Adună Omul până nu mai
poate,
De ce le-adună oare,
pentru cine?
Când trebuie să pleci le
lași pe toate,
Nici măcar umbra nu o iei
cu tine!
În van aceste „cioburi
de lumină,”
Rupte de-ar fi din lună
și din stele,
Adună Omul, casa,
curtea-i plină,
În viață nu mai are loc
de ele...
................................................
Din goana lui nebună după
vânt
Adună Omul bogății în
vraf,
Când toate, în afară de
cuvânt,
Vor fi tăcere, pulbere și
praf...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu