5
Decembrie 2018
În
Ajun de Moș Nicolae
Nu-i bucurie mai
înaltă
Aici, pe-acest
pământ fertil
Și nici pe lumea
cealaltă
Precum e-atunci când
ești copil!
În sufletul și-n
ochii lor
Și îngerii parcă
suspină
Cu soarele de după
nor,
Plini de iubire și
lumină !
La chipul sfânt ca
o icoană
Privind, precum
privești o stea,
Eu nu cred că
există rană
Să nu se vindece și
ea!
Eu nu cred că
există boală,
Durere să nu aibă
leac,
Copiii și din morți
te scoală,
Fără de ei ești
om sărac!
Spunându-i „să
nu fie singur,”
Ca o grădină fără
flori
Și Dumnezeu ar fi,
desigur,
Mai trist, precum e
uneori;
Nu-i bucurie mai
curată
Decât să fii copil
mereu,
Cum Prunc a fost și
El odată,
Iisus din Cerul tău
și-al meu...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu